Amintiri dintr- un muzeu desființat și un edificiu lăsat în paragină

Frumos și dureros în același timp, am deschis ușa amintirilor, trecând zilele acestea pe lângă clădirea- monument arhitectural, care până acum trei ani găzduia Muzeul de Artă și Istorie al municipiului. Natură statică cu flori și un peisaj cu bărci care demonstrează evident că nu este nevoie să ai academii înalte pentru a realiza lucrări de bună factură artistică, dacă te-ai născut cu talent. Impresionează un portret monumental al unei tinere, lucrat în culori bine armonizate și tușe ascunse. În lucrare descoperi o profunzime sculpturală. Un colaj pe un suport plastic de dimensiuni mari, crochiul înfățișând nuduri, personaje și scene biblice, alături de autoportrete în prim plan. Compoziția e bine sincronizată cu mai multe citate din Ecleziast. Într-o tehnică mixtă de cărbune, lacuri și tempera, într-o textură aurie, e propus un bun studiu anatomic al unei tinere învaluite într-o aură care sugerează o viziune clasică. O lucrare modernistă în care albul eliberat este înconjurat de ocruri ce se compun și se completează reciproc, legate armonios de sfoara răsucită a trupului conturat subtil, lăsând loc interpretărilor. Flori abia sugerate într- o cană stilizată dar bine conturată cu tușe lucrate în forță, în două cantități cromatice bine compuse și un vas de ceramică din care țâșnesc florile de un dramatism cromatic extraordinar. O varietate de genuri și tehnici și o îndrăzneală pentru care artiștii de excepție își merită din nou lauda. Nu mai au loc expoziții de artă... Orașul lâncezește în comercialul absurd de prezent în aproape orice... Șerpii vor lua locul oamenilor în curtea edificiului de cultură! Ierburile prezintă un peisaj de jungla adaptat foarte bine orașului încremenit în această epocă (împietrită) de piatră. Speranțele au murit demult! Artiștii rezistă eroic, fiecare pe cont propriu. Mulțuiri din inimă acestor eroi, mulțumiri că există și încă mai luptă cu inerțiile sistemului cu prejudecățile maselor și nu numai!