"Dar mai e.." – 20914 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
Gaza Ruxanda
Prima incercare de a scrie a fost la 12 ani,iar in cei 10 care au urmat,am incercat sa descopar de ce mi-e mai usor sa scriu ce simt,decat sa spun.Am publicat cateva poezii in revista scolii,dar cele mai multe le-am oferitcadou celor care au crezut in mine.
1 poezii, 0 proze
Ioana Nicolescu
E acea stare in care sunt doar eu incercand sa ma cunosc, sa inteleg, sa accept; e putin egoism, dar mai apoi totul se materializeaza, prinde contur, exprima...Sunt momente care ma descriu asa cum sunt, dintotdeauna.
8 poezii, 0 proze
DBDobrescu Bianca
„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness
4 poezii, 0 proze
Pop Mariana
Am crezut ca m-am împăcat cu crucea mea...fiecare zi, însă, e o nouă zbatere, o nouă împăcare, o nouă provocare...încă nu mi-am găsit liniștea...dar mai caut!
20 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
catindatu mihai
Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.
10 poezii, 0 proze
DEDiana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
MKMiron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Dar mai e..
de Corlan Alexandru
Introducere: Al grav de supercalifragilisticexpialidocious. Super- "above" Cali- "beauty" Fragilistic- "delicate" Expiali- "to atone" Docious- "educable" Mie mereu mi-a placut jocul. Ma ajuta sa...
Cum de mai e în viață măgărița mea
de Cură Ion
Eram ceva mai zdravăn la trup, dar cu mai puțină experiență la minte și tare repede îmi sărea țandura din orice: dacă cumătra nu punea destulă sare în mămăligă, dacă un coleg de suferință la...
Nu mai e timp
de Liviu Florin Căpitan
Nu mai e timp de vise și nevoi Și nici de lacrimi sau suspine, Speranța se ascunde-n noi, Nu mai e timp nici de mine ! Nu mai e timp de viață sau moarte, Nimic nu mai e cum a fost, Mai sunt doar...
mai e mult până târziu
de Mihai Chira
miroase-a plumb și florile sunt sloiuri strivite de ninsorile betege zăpada-i transferată de la poluri pe străzi amorul pare să se lege. corbii sunt mai flămânzi ca niciodată poftesc hulpavi la inimi...
un an nou, mai trist...
de marjus dasad
la fel ca orice student traiesc metafora inceputului de sesiune...dar mai e,mi-s oasele pline de teama si timpul nu-mi e sa invat... dar nu de asta ma tem...pe canalul ala de filme in premiera am...
S o n e t 5 7
de Adrian Munteanu
În mine stau cinci cercuri suprapuse. Chiar primul e Gândirea ce cutează, Emoția pupila-mi săgetează ; Mai e Mișcarea verbelor seduse. Instinctul pur dureri în vis crează, Iar în adânc e Sexul ce îmi...
Ce-a mai ramas?
de Paul Alexandrescu
Ce-a mai ramas din acei oameni simpli Ce fericeau natura cu-al lor vesel cant? Raspunsul este insa foarte crunt: Pamant! Mai e ceva din ale mandre case Spre care ma plimbam pe fostul drum? Ah, trista...
nu știu de ce acesta e un poem de familie
de Vasile Munteanu
pe stradă urmăresc o bătrână cu plasă de pâine și macrou congelat am buzunarele pline de firimituri poate pentru că nici astăzi nu știu unde au înmormântat-o pe mama simt imboldul să o ajut să care...
Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă?
de Ioana Barac Grigore
Zilele trecute, cel mai bun prieten al meu a trecut pe la mine. Am mâncat, în tăcere, o friptură, am băut un pahar cu vin și el a zis a fost bun și s-a ridicat. Din hol, s-a privit in oglinda de la...