un an nou, mai trist...

la fel ca orice student traiesc metafora inceputului de sesiune...dar mai e,mi-s oasele pline de teama si timpul nu-mi e sa invat... dar nu de asta ma tem...pe canalul ala de filme in premiera am vazut ceva timp in urma Centrul Pamantului si zilele astea am fost surprins sa constat ca intre fictiune si realitate exista pretutindeni coincidente...nu cutremurul m-a mirat, nici numarul mare de victime, ci ideea care apare si in filmul amintit mai sus...miscarea de rotatie a pamantului poate fi influentata de forte interne, nu externe in mod obligatoriu...si astlef intru in noul an cu o inima mai mica...cu mai multe griji,cu teama ca maine nu vor ma conta aceste randuri...