dispret

azi 13dec2004: nu credeam sa ma trezesc in alta Romanie, nu mai sunt eu azi, nu mai am un somn al meu de care sa ma bucur, nu mai sunt departe de dureri de masele si oameni nebuni, cu pietre stranse-n pumni... se intampla ceva, frumos macar daca nu limpede, se intampla ca ura unora sa se suprapuna dragostei mele, convingerile mele sa fie aceleasi departarii altora de convingerile proprii...si nu citez pe Ploiesteanu! p.s. mi-e greu totusi, imi lipseste acel exercitiu de a ma amesteca cu tot, si de fapt nimicului de care ma lovesc zilnic...nu pot sa va iubesc, oameni, chiar daca victoria este a celor ca mine...