E acea stare in care sunt doar eu incercand sa ma cunosc, sa inteleg, sa accept; e putin egoism, dar mai apoi totul se materializeaza, prinde contur, exprima...Sunt momente care ma descriu asa cum sunt, dintotdeauna.
Sunet de ploi cazând peste ape
Sunet de nea cazând peste pietre,
Durere ce cade ușor peste pleoape
Iubire ce curge încet printre gene.
Urme de păsări pe crengi desfrunzite
Urme de flori,
E tăcere
iar ochii mei tac
chiar dacă alteori vorbeau privind.
Incearcă! - uită-te-n priviri
și o să-mi vezi ochii iubind.
Nu pot scrie,
liniștea îmi apasă auzul.
Nu mai există voci, nici
Liniștea îți apasă pleoapele și genele grele te dor.
Speri ca vântul să bată mai tare,
să pierzi din deșertul ce se ascunde în tine,
din sinistrul ce doare.
Tu cauți ieșiri în vise ce
Mă plimb de dor
prin întunericul frânturii de noapte
ramasă de ieri,
când ziua a uitat să-și deschidă
genele dese.
Dor,
de-un gust amar de sâmburi de caise
și miros de fum îmbibat
în părul
Am deșirat umbre de mai
peste câmpuri.
Un copac descoperă sub lună
umbra mea despre tine.
Mă plimb, tot uit și las în spate gânduri.
În parc au înflorit magnolii
sângerând violet.
Sunt mulți
Acoperă-mi capul, ninge cu flori
și nu vreau să le strivesc cărarea spre pământ.
Tu acoperă-ți fața, îți vor lua din strălucire
în dorința lor de a cerși iubire.
Să ne ascundem, ninge cu
Se lasă zorile
Ca o greutate peste geamuri,
Iar pleoapele grele de nesomnul târziu
Îți apasă irisul albastru.
Simți încet somnul, dar e albit de zori
și plin de vise despletite.
Încerci să
Te mai rog să-mi strivești zâmbetul de pe buze,
să iei cu tine ultimul miez din el.
Vezi doar să nu-l pierzi printre frunzele
căzute peste tot pe cărări,
destrămând așteptări.
Toamnă tacută cu
