"Cum iubeau bunicii" – 20352 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
chirea alexandra
coca cola,cioran,fum de tigara,sylvia plath,veverite triste,milka,ceainarie,facultate,limba franceza,nietzsche,ingeri,condillac,micsunele,negru,camus,abba,last year at marienbad,guns&roses,our generation,francois villon,ness cu cola,1984,seasons in the sun,turta dulce,ceai negru,ferma animalelor,sinestezie,marchizul de sade,te iubeam,pink floyd,cimitire,ian mcewan,miros de moarte,cruci,rascruci,blesteme,enjoy the silence,concert depeche,scooby doo,descartes,nichita stanescu,blaga,te uita cum ninge decembre,piata romana nr 9,accident,fericirea i un lucru marunt,o aripa care vibreaza,un pitic ce danseaza..
1 poezii, 0 proze
CSCella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
Ciu Radu
Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.
47 poezii, 0 proze
VSVartolomei Simona
Cum mai trece timpul....26 de ani (intre timp m-am si maritat)....si lucrurile incep sa capete forma...cuvintele incep sa capete forma....sufletul insusi ia forma universului.E bine.Astazi, doar astazi, e bine.
47 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
IIoana
Cum să fac să nu-mi iasă nimic complicat sau simplu?!Sunt un om mai mult decat normal, uneori prea normal.Acest lucru se poate observa atunci cand ma asez incomod intr-un fotoliu, si ma apuc sa citesc; atunci cand ma chinui sa prind ceva bun la tv, cand imi e frica de mine mai mult decat ar trebui...etc Imi e frica sa imbatranesc, as prefera sa sar direct la moarte, sa nu prind perioada in care ma vor napadi durerile si gandurile pesimiste. Din cauza simplitatii mele absurde, imi place sa cred ca nu am nimic iesit din comun.Doar alte pasiuni si anume: calatoriile, cititul, scrisul si muzica.
1 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
paladi claudiu
asa cum iti doresti
1 poezii, 0 proze
Cum iubeau bunicii
de adrian grauenfels
Bunicul : Cum atingi coarda sensibilă a plăcerii voluptoase, inot in noapte la lumina lumănărilor Ești aici? Incertitudinea induce o stare onirica vreau să patrunzi fraudulos in spațiul meu intim,...
Umbra trecutului
de Liviu Nanu
Îmi plăcea să răsfoiesc albumele vechi. Găsisem în podul bunicii o cutie de carton plină cu ilustrate, almanahuri, cărți și caiete, pe care le răsfoisem pe îndelete, toată vacanța. Unele aveau...
Proxima - Partea întâi: „O misiune specială”
de Cornelia Georgescu
*82. Lănţişorul. Acasă la familia Enka era destulă linişte, în limita posibilităţilor: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puţina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul...
Lapte și sânge
de Liliana Pintocara
Locuiam la ultimele ferestre, ale unui bloc tip vilă, cu două etaje, într-un cartier liniștit de pensionari, din orașul natal. Balconul nostru dădea în spatele blocului, de unde se vedea, printre...
Șoareci pe tavan
de Ioana Ciorap
Niciodată nu mi-a plăcut sa fiu singură, fiindcă mereu am fost. Am crescut într-o casă de oameni nebuni, cu doi părinți care se urau și o soră excesiv de inteligentă, ambițioasă și perfecționistă....
Sacrilegea
de Veronica Văleanu
Literatura este o formă de viață răcoroasă. Vine dintr-o cameră obscură cu un singur geam cu sticlă galbenă, unde timpul se suspendă. * În acea încăpere nu se putea trăi. Mergeam pe furiș, deși...
Porunca a șasea
de Viorel Darie
Porunca a șasea Pe râul Velica, ce își varsă apele în râul Marea Morava, la sud de Beograd, exista, din vremuri străvechi, o localitate numită Jagodina, foarte vestită în istoria Serbiei. Era locul...
în camera memoriei
de Andrei Gheorghe
în camera memoriei în camera memoriei nu mai rămăsese decât un pictor în uniformă albă care spuse fără să fie întrebat: „am dat și ultima dungă de roz pe peretele care în general ar fi fost mov,...
Vărgata
de Nicolae Diaconescu
Vărgata Vărgata era o pisică cu dungi negre și albe. Și picioarele aveau pete. Când trecea prin curte, nu se grăbea niciodată. Avea o coadă pe care o purta țanțoșă, puțin ridicată. Găinile fugeau din...