"Cum am devenit câine" – 20351 rezultate
0.03 secundeMeilisearchIosef M. Hechter(Mihail Sebastian)
1907--se naste la Braila, la 18 octombrie, Iosef M. Hecher, devenit cunoscut, ulterior, sub pseudonimul Mihail Sebastian; 1921--primul contact cu lumea teatrului; il vede pe Nottara jucand in \"Fantana Blanduziei\"; 1927--sprijinit de Camil Baltazar, se stabileste in Bucuresti; colaboreaza cu ziarul \"Cuvantul\"; 1929--isi ia licenta la Facultatea de Drept din Bucuresti; 1931--se afla la Paris pentru pregatirea doctoratului in drept; 1932--incepe sa colaboreze la \"Romania literara\" si \"Azi\"; apare primul sau volm, \"Fragmente dintr-un carnet gasit\"; 1933--apare a doua carte a sa, \"Femei\"; 1934--apare \"De doua mii de ani\"; 1935--scriitorul raspunde atacurilor si criticillor tendentioase iscate de volumul anterior cu lucrarea \"Cum am devenit huligan.Texte, fapte, oameni\"; apare \"Orasul cu salcami\"; 1938--are primul succes ca dramaturg: \"Jocul de-a vacanta\"; 1939--publica studiul \"Corespondenta lui Marcel Proust\"; 1940--apare \"Accidentul\"; 1943--scrie \"Steaua fara...
4 poezii, 0 proze
Ana Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Bujor Gabriel
"Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar cînd va veni ce este desăvîrșit, acest în parte se va sfîrși. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față; acum cunosc în parte, atunci voi cunoaște deplin, cum am fost cunoscut și eu pe deplin." (Pavel, Corinteni, 1, 9-l2)
17 poezii, 0 proze
Mihai Cocoi
Pensionar,fost gazetar în presa central.M-am născut la Iasi,unde mi-am petrecut copilăria și adolescența. Din 1953 am devenit bucureștean, dar sufletul meu a rămas dăruit pentru totdeuna orașului natal ,,dulcele târg al Ieșilor". În anul 20o9 ,Casa Editorială ODEON mi-a tipărit volumul de versuri Toamnă târzie,într-un tiraj de 200 exemplare -cheltuielile fiind suportate de subsemnatul. Debutul a fost în anul 2009 în revista ACASA- periodic cultural trimestrial-Editor - Fundația ,,Satul românesc". unde au văzut lumina tiparului un numar de 9 poezii semnate Mihai Cocor. A fost dorința redacției de a semna cu pseudonim. Menționez că volumul Toamnă târzie , care cuprinde și aceste poezii, este semnat cu numele meu real Mihai Cocoi.Doresc ca pe masa dstră de lucru să ajungă câteva din modestele mele încercări.Fiind începător, după cum se vede și în lumea Netului.
1 poezii, 0 proze
Tarniceri Aurelia
La început, am fost un pumn de lut în mâna Creatorului meu. Cu dragostea Lui, El m-a mângâiat și mi-a dat formă și culoare. Apoi m-a așezat în brațele vieții care să mă ducă la izvoare și să mă umple. Însă pe drum, nu știu cum, am lunecat în abis și m-am transformat în cioburi. El, taina existenței mele, m-a cules bucată cu bucată și m-a așezat în vasul în care adunase toate lacrimile mele. Apoi, a luat lumină din însăși ființa Lui și a așezat-o în inima mea. Și astfel am devenit lumină din lumină, străpungând întunericul și devenind... un strop de divin.
121 poezii, 0 proze
Sinica Vranceanu Moinesti
23 de ani... si inca n-am murit, 24 de ani... si inca n-am murit, 25 de ani... si totusi n-am murit... probabil ca sunt nemuritor! 27 de ani ... oare sunt nemuritor! 27 de ani si jumatate... M-am casatorit... Cum era cu nemurirea? Aproape 28 de ani... astept un copil! Am devenit nemuritor!!! 29 de ani... copilul nu mai este... Cui dracu' ii trebuie nemurirea? 31 de ani. De ce? 32 de ani. Ceilalti... din ce in ce mai mult ceilalti.
12 poezii, 0 proze
Dan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
Mihaela Micu
In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie. Ghemotoc Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine. Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o...
2 poezii, 0 proze
Chirica Andreea
Sunt doar un cosmar a unei copile prost inspirate , ce m-a uitat in acest canal infernal al lumii si incerc sa supravietuiesc cum pot . Am incercat ( si inca incerc) sa duc o viata normala , si am copiat toate gesturile si aclimatizarile celor din jur ; asa ca m-am casatorit si am facut un copil . Mi-am dat seama ca nu este atat de urat pe cat pare , ci doar plictisitor uneori . Dar....atata timp cat un nebun ca mine isi duce veacul intr-o astfel de lume , mereu va gasi ceva atractiv , sau ceva de care sa se lege pentru a-si infrumuseta viata . Unul dintre acele lucruri este copilul meu LUKE ..... un vis devenit realitate :X .... o utopie a unei vesnicii abstracte .
1 poezii, 0 proze
Cum am devenit câine
de Vladimir Maiakovski
Păi, acesta e totalmente de nesuportat! De-a-ntregul, cum sunt, sunt mușcat de ură. Mă-nfurie nu astfel, precum vouă vi s-ar întâmpla: precum câinele la chipul lunii cu fruntea goală - m-aș prinde la...
De ce au devenit huligani și autori ai Jurnalului Mihail Sebastian și Pericle Martinescu (I)
de Dragoș Vișan
O epocă defunctă a lui Mihail Sebastian. Descrisă în pamfletele goliardice “De două mii de ani...” și “Cum am devenit huligan”. Mihail, câine de circ, intră pe ușa de serviciu a literaturii române....
povestiri despre lucruri
de ioana negoescu
într-o zi m-am trezit povestind despre lucruri am lăsat urme uriașe ca să mă pot întoarce din iluzie nu te mai întorci niciodată aveam să aflu desigur mult prea târziu. la capătul străzii un câine la...
Munca
de Robert Rotariu
S-a constatat în unele spitale de nebuni că pacienții au nevoie de mai puține medicamente dacă au o ocupație. Această constatare a venit în urma înființării atelierelor de meserii asociate acestor...
Ultimul drum – Liana Iordache
de Sorin Teodoriu
Cuvintele citite de voi aici aparțin Lianei Iordache, fata careia InDArt i-a dedicat piesa Plumbuita. Frazele scrise în italic sunt preluate direct din jurnalul ei. Liana a murit cu puțin înainte ca...
Frunza Uscata
de B.S .2
Nu am devenit betiv Din cauza ca dupa betie M-apuca depresia Nu m-am drogat din cauza ca sunt prea zgarcit Nu am fumat din cauza ca Tata nu s-a-mpotrivit sa fumez N-am devenit Manager din cauza ca...
Imagini din gând
de belusica ileana silvia
Imagini din gând Undeva un câine latră a pustiu și a durere... este-o noapte-ntunecată și hârtia scrisu-și cere ! Stau la masă și privesc cu ochii-nchiși la viața mea imagini calde retrăiesc ce...
[pentru că pot să alunec de astăzi spre miercuri]
de Daniel Dăian
cu ușoare trăsături de felină pentru că strada este mai lungă decât în mod normal atunci când cobor din pat pe jumătate încălțat cu un alt trup pe care nu văd nici o etichetă realizez cu stupoare că...
O zi neobișnuită de miercuri
de Cuth Hajnalka
Este o zi obișnuită de miercuri, se aude zgomotul unui meci foarte agitat în fundal. E campionatul de fotbal, iar. Hmm au trecut patru ani! Părea că era ieri când ne-am certat că nu avem plasma și el...
JURNAL PARANORMAL DINTR-O VARĂ FĂRĂ FINAL. SAU INVERS (partea I-a)
de Sorin Stoica
(26 august): În fiecare zi, în aceeași stație de tramvai, aproximativ la aceeași oră un om îmi punea aceeași întrebare atunci când trenul urban cu două vagoane se arăta la curbă și își scârțâia...
