"Cojiță" – 1908 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
DIdumitru ionut
sunt o piatra c refuza sa se rostogoleasca preferand sa se afunde in astenosfera constiintei
24 poezii, 0 proze
VBVlaicu Bârna
Vlaicu Bârna (născut la 4 decembrie 1913, la Vaca, Comitatul Hunedoara, Transilvania, azi Crișan, județul Hunedoara – decedat în anul 1999) a fost un poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător român. Originea Vlaicu Bârna s-a născut într-o familie de moți, la 4 decembrie 1913, la Vaca, comitatul Hunedoara, în Transilvania, localitate în care, cu o sută optzeci de ani înainte, se născuse Gheorghe Crișan, unul dintre cei trei conducători ai Răscoalei de la 1784 din Transilvania. Studii Vlaicu Bârna a urmat cursurile Liceului „Avram Iancu” din Brad, iar apoi cele ale Facultății de Litere a Universității din București. Activitatea literară și publicistică Primele versuri i-au apărut publicate în revistele Azi și Viața literară, în anul 1934. În anul 1936, a publicat placheta de poeme Cabane albe, iar în anul 1940 i-a apărut placheta Brume. Volumul Turnuri, apărut în 1945, continuă, prin tonalitate și tematică, sfera preocupărilor din anii anteriori. Ca urmare a Dictatului...
5 poezii, 0 proze
GCGeorge Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...
102 poezii, 0 proze
PSPetõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania. S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă. Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron. În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea...
18 poezii, 0 proze
EAEndre Ady
Endre Ady, în maghiară Ady Endre, (n. 22 noiembrie 1877, Érmindszent, comitatul Sălaj, azi Ady Endre, județul Satu Mare – d. 27 ianuarie 1919, Budapesta) a fost un poet maghiar, considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX, și ai literaturii maghiare în special. S-a născut în comitatul Sălaj (Szilágy) într-o familie de nobili dar săracă. Tatăl, Ady Lõrinc (1851-1929) agricultor, mama Pásztor Mária (1858-1937) provine dintr-o familie de preoți reformați. Ady Endre își începe studiile în Mincențiu, unde este elevul lui Katona Károly, apoi continuă la liceul catolic sub îndrumarea lui Hark István. În 1886 continuă cu studiile liceale la Carei la liceul piarist. Din 1892 învață la Zalău. Face bacaleureatul in 1896. Prima poezie publică în 22 martie 1896 in jurnalul "Szilágy". În 1903 o cunoaște pe Diósy Ödönné, Brüll Adél (Léda). Léda locuiește la Paris și este soția unui om bogat. Ady se îndrogostește de ea, și o urmează la Paris. Léda devine muza lui Ady. Ady...
19 poezii, 0 proze
IAIon Agârbiceanu
n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos d. 28 mai 1963, Cluj Preot greco-catolic, ziarist și romancier român, adept al Semănătorismului, parlamentar, membru al Academiei Române Prozatorul ardelean Ion Agarbiceanu s-a nascut in satul Agarbici pe linia ferata Copsa Mica – Sibiu unde tatal sau era padurar. Studii gimnaziale la Blaj (1892 - 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 - 1904). Sub-prefect la Internatul de baieti din Blaj (1904- 1905), Preot paroh in Bucium - Sasa, judetul Alba, (1906 - 1910), apoi in Orlat, judetul Sibiu (1910 - 1919); retras in timpul primului razboi mondial in Moldova, de unde a fost evacuat in Rusia, un timp preot militar in corpul voluntarilor ardeleni (1917 - 1918) Dupa 1918 a fost director al ziarului “Patria” din Cluj (1919 - 1927), apoi al ziarului “Tribuna” din Cluj (1938 - 1940). A detinut mai multe functii politice in Primul Parlament al Romaniei intregite (prima data in 1919, apoi in 1922 - 1926), mai tarziu a...
1 poezii, 0 proze
PDPetre Dulfu
Petre Dulfu (n. 10 martie 1856, Tohat, comitatul Sălaj - d. 31 octombrie 1953, București) a fost un autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie român. A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. După absolvirea claselor primare și a Gimnaziului din Baia Mare (Colegiul Gheorghe Șincai de astăzi), a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Cluj, obținând, în 1881, diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri (titlul original: "Mûködése a román irodalom terén", trad. "Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române"). Toate studiile, inclusiv lucrarea de doctorat, le-a facut in limba maghiară. După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, a avut ocazia să cunoască mari...
1 poezii, 0 proze
TCTimotei Cipariu
Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică - d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, poet, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”. Și-a făcut toate studiile la Blaj: cele gimnaziale (1816-1820), cele filosofice (1820-1822) și cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 fost profesor de filosofie, iar între 1834 și 1842 profesor de Dogmatică, apoi de Studii biblice la Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș. Personalitate...
1 poezii, 0 proze
Laura Cristea
Desi m-am nascut in Bucuresti, mi-am trait copilaria in Ardeal, cu bunicii mei alaturi de care am invatat placerea de a savura mirosul de iarba proaspat cosita, alergatul cu bicicleta pe strazile prafuite pline de copii razgaiati, campioni la topaiala incoerenta si aducatoare de zambete si nu in ultimul rand placerea si uitarea de sine pe care mi-o daruia o felie de paine cu untura rumegata impreuna cu bunicul meu in padure in timp ce ascultam greierii si asteptam aparitia efemera a vreunui cerb ratacit. De atunci scriu...
3 poezii, 0 proze
LRLiviu Rebreanu
Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier, dramaturg și academician român. Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). Din păcate, nu toți frații sau surorile sale au supraviețuit până la majorat. În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. În scrierile sale de...
6 poezii, 0 proze
Cojiță
de Florentina Magdalena
Avea un corp ceresc. Tot ce era legat de omenesc era desprins de ea, Era o creatură mititică, Credeam că era desprinsă din Rai, Dar am cunoscut Iadul alături de acest demon... Am realizat după o...
La a treia năpârlire
de Friedrich Nietzsche
Cojită-i pielea și-a-nceput să-mi crape În mine șarpele-ntr-un nou avânt Au și-nceput cu humă să se-ndoape, Trezindu-și pofta de mâncat pământ. Mă și târăsc prin iarba naltă, deasă, Și printre...
Timpului
de Radu Gyr
Cazi de pe mine – veche tencuială cojită de pe zid cu aspră gheară. În aer fugi ca frunzele când zboară, te zdrențui ca o putredă obială. Te scurgi din trup, din flori, din zarea-amară, ca sângele...
irevocabil și definitiv
de Vali Nițu
pansez degetele cu pielea-ți fină urmărit de oglinda cojită ca nucile din hotarul copilăriei cu rădăcini în formă de păianjen flămând în sân coltucul de pâine neagră râvnit din toate părțile mister e...
Un ultim dans
de dimitriu mihaela
Un ultim dans Hai , vinde-mi cojița de trup Și dizolvă-mi micuța mea lume din pantofi. Hai, să ne împroșcăm cu pudră, Paiețe minuscule cu chip de androgini. Hai , să ieșim în noapte Să perforăm...
O nouă zi un nou început o nouă femeie
de Paul Gorban
mi-am ridicat pleoapele într-o rochie de ceață o dimineață ce urlă ca un câine în stână hrănește ochii mei de tulpină cojită din cafeaua fără cofeină și zahăr de pământ cu o nouă zi un nou început o...
La polul opus
de elena gheorghiu
Stă la o masă de marmură minciuna alături de îngâmfare. La o masă mult mai cojită cu mâna la tâmplă stă adevărul, ce vede doar o lume haotică și aiurită. Într-un colț bătându-se pe burtă stă la...
foarfecele iubirii
de vacarasu benjamin
tai din tăcerea dimineții o bucată bună de dorință după o noapte ce se credea polară sărutul aburind pielea cojită obișnuită să țipi când îți șoptesc cuvinte sari ca un arc din patul lui Procust în...
fantezia mea e tandra e roz e devotata
de marinela serban
însămânțare cu himere supraaglomerație dimineața înainte de a merge la baie se adaugă un labirint celui de ieri peste abia cicatrizata orbire forfotesc epidemii de beznă îmi repet aproape cu...
Simbioza
de Adriana Camelia Silvia Popp
Dosoftei mitraliind psalmii putrezi... Reinventăm scriptura, vie, din sânge și carne; dogma se cere cojită ca un cheag uscat... Uite-mă, uite-mă! Piruetez pâna la căderea dincolo, cu brațele în...