"Clișeu7: O dimineață turnată în plumb" – 2180 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu7: O dimineață turnată în plumb
de Ottilia Ardeleanu
Una adormită, căscată și cu ochii lipiți de umbre bâjbâind străzi morocănoase, cocârjate și fără dinți. Negricioasă, rigidă și mohorâtă, cu zorii denși căzuți pe gene încărcate de greutăți și de...
Dimineață de poet ratat
de Florin Hulubei
descind într-o dimineață grețos ambalată ca un șliț descheiat aprind o țigară și-mi zic prin întunericul încă prezent realitatea asta e un clișeu ordinar dar suportabil la urma urmei apoi îmi înfig...
Clișeu 59: Musca
de Ottilia Ardeleanu
Vine întotdeauna devreme la serviciu. Ca orice muscă. Zburătăcind. Fâlfâind din gene, crezându-se deasupra tuturor lucrurilor, privind de sus, panoramic, și făcând uneori piruete doar pentru a...
scrisori către cei ce nu-mi mai sunt
de emilian valeriu pal
prietene drag se întâmplă câte-o dimineață care mă lovește părintește în moalele capului și fredonez în neștire i ain't got the heart go with the morning i'll stay with my heart. știi tu pentru cine....
femeia – sclavă iubirii
de Bogdan Gagu
bărbații au murit când au făcut primul copil ascultând de nebunii paterne niciodată viața nu a fost mai albastră atât de roșie și neagră de groază independent de voința mea am ascultat cum cresc puii...
Femeia știa să fie
de Dorina Șișu
Acum încerc să scriu și scriu. Îmi așez coala de hârtie și o privesc lung. Poate prea lung? Urmele pașilor erau ca niște inimi. Privea spre copacii înfloriți cu lacrimi. Prima zi de primăvară era o...
cliseu
de MITRUT S IOAN
se crapa de ziua o noua dimineata ma strange la piept o noua primavara imi incolteste in creier doliul noptii se risipeste lasand in urma un suspans dialectic ostirile intunericului se retrag...
trei procente
de Corina Cooper
cincizeci la sută mai multă dragoste în luna februarie spune un speaker la radio într-o duminică dimineața în aceeași duminică în care două săptămâni mai devreme ai fumat ultima țigară în propria ta...
Noapte bună
de carstea anca-cristina
Ceea ce s-ar numi scrutarea oglinzii spre a zări, plăsmuit cu atâta sforțare, același zâmbet tâmp, anunță o nouă dimineață. Îmbrac haina interioară, haină scorțoasă și găurită de gloanțele din...
propriu-mi carusel (XVII)
de Vali Nițu
Îmi e atât de foame, îmi este dor! Dacă aș putea să adun iubirea tuturor femeilor din viața mea, într-una singură! Atunci aș putea imagina, săruta, unicatul iubirii, o femeie pe care o tot „desenez",...
Poveștile scrinului (1)
de Emma Greceanu
Dragă domnule S. Nu mă pricep să încep o scrisoare și mai ales nu mă pot încadra total în acel tip de formulare specifică. Poate a scrie pentru mine e de fapt o confesiune înainte de toate și mai...
alienatul octombrie
de marin badea
1 anemicul ăsta vor șușoti anticarii nu-l luați în seamă e mult prea fragil - l-am văzut eu în timp ce devenea puțin câte puțin străveziu ca o pală de vânt - și eu l-am văzut - l-am văzut anemicul...
Clișeu în doi
de Alina Maria Ivan
azi mă poți iubi am chef între unu și trei ne face program de dragoste mâine nu știu habar n-am poate o să fiu stresată hormonii mei vor aștepta cu mine în stația de la Făget mă doare rău un neuron...
o noua zi in paradis
de antonia
Nu imi amintesc exact de unde a pornit tot…poate ca incep in acest moment cu un mare cliseu….si poate ca sunt constienta de asta..sau poate ca nu…mai bine zis…sau da-o naibii de idée…nu vreau sa pic...
Clișeu27: prima zi
de Ottilia Ardeleanu
Pentru nimic în lume n-aș vrea pământ pe lună! Mi-aș lua o poieniță cu dafini înfloriți. Un teren... cu tine. Aș tocmi un roi de albine să îngrijească de stupii cu miere. Pentru buze, ochi și inimă....
Nimic spectaculos. O altă trecere doar (IV)
de Daniela Luminita Teleoaca
Sfârşit de cuptor. Strict calendaristic. Altfel, prognozele Tv și cele interioare prelungesc expirul saharic cu mult peste graniţele proprii. Zile, ore, minute, secunde, toate sunt drămuite sever....
Decupaj
de Paul Bogdan
Probabil că am devenit un clișeu astăzi dimineață sau poate am fost încadrat mai demult într-o bandă plictisitoare de mitralieră, un glonț ca oricare altul, căruia încă nu îi atârnă burta peste...