o noua zi in paradis

Nu imi amintesc exact de unde a pornit tot…poate ca incep in acest moment cu un mare cliseu….si poate ca sunt constienta de asta..sau poate ca nu…mai bine zis…sau da-o naibii de idée…nu vreau sa pic in normalitate si banalitate pentru ceva ce vreau sa scriu doar ca sa ma eliberez si apoi sa fie interpretat drept copiere …ideea e ca vreau eu sa scriu ceea ce scriu acum ca sa-mi scot din cap si sa borasc tot din inima in intelegerea celor ce vor citi asta candva. As putea zice ca ziua asta a inceput bine… mirobolant chiar…m-am trezit dintr-un vis ce mi-a luminat dimineata si mai tarziu, toata ziua. Se face ca, in visul meu, eram la cel de-al doilea concert Placebo in Romania, primul fiind cel de anul trecut pe data de 13 august. Intr-o frenezie caracteristica doar fanilor obsedati si obsedanti…din care fac parte…daca nu ma insel… am alergat pana la scena unde avea sa aiba loc minunatul concert si nu stiu cum se face ca sedeam undeva sus pe un fel de rampa ce se afla deasupra scenei. Puteam vedea tot ce faceau vedetele acolo…chiar il examinam cu o bolnava curiozitate si mirare pe saracul Brian Molko cum sedea bland si isi savura gustarea. Daca as fi avut o oglinda in momentul acela sa ma vad sunt convinsa ca aveam gura deschisa si o mare bala atarnand victorios in coltul buzelor. De ce? Pentru ca ma uitam la Brian si pentru ca ceea ce simteam era nu chiar fericire, ci mai mult aveam impresia ca as fi fost sub actiunea unui stimulent. In fine, ce idée creata imi vine? Sa scap bricheta de la balcon in speranta ca “marele” rockstar va observa si “induiosat pana la lacrimi“, bineinteles ironic vorbind aici…caci omuletu este satul de prostii d-astea d-ale fanilor pana in gat, se va deranja de la masa lui si imi va inapoia bricheta…ceea ce , nu stiu cum se face, s-a si intamplat. Iar cand a ridicat mana sa mi-o dea inapoi am vrut doar sa-i ating degetele, ceea ce am si facut, desigur. Ceea ce mi-a placut din tot visul asta nu a fost faptul ca vai doamne, acum sunt binecuvantata, m-a atins Brian Molko sau sentimental pe care mi l-a dat lucrul asta…nu! Nici incapatanarea bolnava cu care mintea mea a pus la cale tot scenariul asta de telenovela transmis apoi subconstientului pentru realizarea visului cel mare nu m-a uimit, nici incantat, ci doar m-a lasat indiferenta si mai rece. Ceea ce mi-a placut din tot visul a fost privirea vocalului de la Placebo in momentul restituirii brichetei. Privirea aia a fost cel mai real si adevarat lucru experimentat vreodata, chiar si in vis. Nu s-a uitat la mine cu ura, sau scarba, sau interes bolnav, sau pervers…ci doar o privire simpla, menita a nu exprima ceva anume, o privire de om care a vazut si a trecut prin multe in viata…o privire chiar parinteasca, daca as indrazni sa spun. Da…. Asta a fost unul dintre cele mai lucide momente in viata mea…si ce e mai stupid este faptul ca a fost intr-un vis. Telenovela, nu? Da, eu as fi de accord cu mine insami si as zice ca exact scenariu de o telenovela imputia . Uuuuuuuuuu …nori pe cer!!! Cat de tare..am nevoie de o furtuna acum, de una mare si fioroasa si nenorocita….o vijelie ca lumea…poate ca mi-ar mai aduce un pic de liniste..nu e ciudat? Cum se atrag contrastele? De ce tocmai o furtuna sa aduca liniste cuiva? E un micut paradox..dar e frumoasa viata asa…ce n-as da sa evadez din panarama asta de viata…putrezesc aici pe scaun toata ziua la calculator…si la televizor..ma tampesc si mai mult si daca nu as scrie pentru a ma elibera as lua-o pe campii …uhu..as culege si floricele!! De plictiseala…am inceput sa reascult ce ascultam acum un an…doi…static-x., system of a down..sa ii redescopar…sa aflu noutati despre ei..pe unde au mai cantat , pa-n ce tari au mai poposit…d-astea…bai, sincer acum…poate sa ma intrebe orice om sanatos:”cum naiba poti sa te plictisesti???”..si nu as sti ce sa-i raspund…simplu si usor…zac si ma imput pe zi ce trece…ma scarbesc de falsitatea omenilor, de mastile pe care le afiseaza…de faptul ca nu stiu ce vreau de la mine, de puterea stupida pe care o capata unii si de subjugarea stupida a altora… de UE…de intrebarea de cacat pe care o tot aud:”ma iubesti?”…as bori..aici ,acum..as face din monitorul meu o picture numai buna de pus pe peretii unei pesteri…rupestra….as zgaria peretii camerei mele…as fura carioci si as scrie mesaje subliminale…as scrie cuvintele invers…as desena cruci intoarse..doar asa , de amuzament caci nu am nimic cu dumnezeu dragutul…ummm…si la sfarsit as pune o parte din mine in acele desene…dar sa fim seriosi? Adica, who am I kidding??? Aa…stiu…pe mine insami…doooh! Era lojic…as face orice …dar din pacate orice as face m-as pacali tot p mine insami…pfff…lumea ar trebui sa ma ia si sa ma puna intr-o camera de sticla si sa scrie sus “CEL MAI PLICTISIT OM”…iar toti dobitocii sa vina sa se uite la mine, iar eu cu un deget in nas m-as uita fix in ochii lor si as incerca sa-mi dau seama ce gandesc…dar desigur, ca nu ar veni nimeni sa ma vada…nici nu as vrea sa ma dau in spectacol acum..toti sunt plictisiti de toata viata lor de cacao si de tot….no, pe bune? Nu-i asa? Chiar vorbeam azi cu Vero…pacat de vremea asta frumoasa si de cerul asta plin de nori daca nu ploua…ce sa facem, o intreb? Si am planuit sa-l sechestram pe dumnezeu Jr… sa-i cerem lu ta-su ala mare si baban, baron…..o saptamana de ploaie…un fel de al doilea potop..numai ca ar trebui sa-I cerem si o arca gonflabila….sau mai degraba un norisor instant….pe care sa-l punem la loc in pachetel dup ace sta deasupra noastra si ne ploua un pic….hmm..ce zici doamne? Ai fi de acord? Nu stiu ce ar trebui sa fie ceea ce am scris pana acum ..un fel de ummm....nu as putea sa-i zic jurnal..ce naiba!!!...un fel de eliberare...da..da....ce zici?