"Clișeu51: drumul spre o altă viață" – 2329 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu51: drumul spre o altă viață
de Ottilia Ardeleanu
Pe vremea aceea, în Timișoara era civilizație comparativ cu restul. Eleva cu ochi ușor migdalați și visătoare, dar niciodată lipsită de simț practic și de umor, voia cu orice preț să urmeze acolo...
Zăpada
de Maria Baculea
\"Miercuri, 21 ianuarie 1942. Zăpezi fabuloase la București. O idee de nuvelă în timp ce mergeam spre școală. S-ar chema \"Zăpada\". Eroul nuvelei e profesor. Se scoală dimineața într-un dezolant...
Clișeu 63: în stare să ne vândă diavolului
de Ottilia Ardeleanu
Ne-a luat mai întâi mama. A târcolit-o pe când eram la școală. Noi o știam bine, iar ea nu putea, nu avea cum să ne spună cum era, că nu era de spus. Era ca o suferință pe care nu o vezi când crește....
Clișeu16: anotimpul săruturilor
de Ottilia Ardeleanu
Nu credeam că și ofrandele dragostei, săruturile se repartizează pe eșantioane de timp, ca și când ai tăia clepsidrele în bucăți și le-ai privi cum își scurg viața pe rând, exact în ordinea în care...
clișeu58: 21 spre 20
de Ottilia Ardeleanu
Septembrie sfâșiat de nori curge îmbibat de nostalgii. Numai ferestre lumea asta în care mințile noastre în atingere la un gând-lumină ar zgudui cosmosul și cioburi din ceea ce suntem ar pluti...
Drumul
de Cristian Oravitan
Cand eram mic visam sa plec; departe; sa fiu independent, sa nu mai am, zi si noapte, ochiul vigilent al parintilor in preajma. Sa nu le mai aud sfaturile, sa nu le mai suport reprosurile, sa nu mai...
Nicolae Paul Constantin - fiul versului și al lunii
de Maria Prochipiuc
Poezia este revelația unei realități ascunse, imaginea poetică este scoasă din convențial, nu e obligatoriu să folosești un anumit clișeu, ci poezia jonglează cu artificiile de sintaxă cu jocurile de...
Saint-Rémy
de Adrian Nicula
Peste tot se strecoară o-adiere De vânt răcoros: printre ulițele Strâmte-ale orășelului milenar, El mângâie flori de leandru, flori de crin, Irișii lui Vincent tremură de frig. Măslinii, natura,...
Jurnalul unui trecător
de Mihaela Roxana Boboc
Un râset cristalin sparse deodată liniștea autumnală. Un cap de copil se ivi brusc după ușă zâmbind strengărește mamei, apoi se repezi în brațele larg deschise, al căror chip nu mai păstra nimic din...
Copilul Ghetii
de Ionut Vacaru
M-am născut aici. În lumea mea e frig și gheață, iar degetele îți degeră când mergi prin zăpada ce acoperă câmpiile pustii. Asta se întâmplă iarna, iar acum este iarnă. Un anotimp care durează de...
INSEMNARE (3) Grand Canyon
de Laurențiu Orășanu
INSEMNARE A CALATORIEI MELE (urmare) GRAND CANYON E Duminica la ora 6. Se crapa de ziua - fara prea mult zgomot de altfel – ceasul hotelului nu suna cum il programasem. Tot ceasul intern ma trezeste....
Clișeu7: O dimineață turnată în plumb
de Ottilia Ardeleanu
Una adormită, căscată și cu ochii lipiți de umbre bâjbâind străzi morocănoase, cocârjate și fără dinți. Negricioasă, rigidă și mohorâtă, cu zorii denși căzuți pe gene încărcate de greutăți și de...
Clișeu 23: Calvar la volan
de Ottilia Ardeleanu
Zi de primăvară cu soarele pitit în sân și flori alunecând pe trup, până spre poalele ridicate ușor de zefir. Cu pas vioi, săltăreț. Cu pantofi verzi, catifelați, care se aud pocnind ușor, cu fiecare...
magda-lena și capătul pământului
de Dana Banu
nu îți dă nimeni nimic toți așteaptă cuminți ca niște căței de lapte să îi iubești să îi strângi în brațe să îi aduni lustruiești piepteni să-i speli de păreri de rău de boli văzute și nevăzute de...
Clișeu43: poveste de cuplu
de Ottilia Ardeleanu
Într-o zi, vrăbiuța și vrăbioiul s-au aciuat la streașina casei. Bănuiesc că le-a plăcut cum șuieră vântul prin fluierele de iarbă, a relaxing music. Dimineață de primăvară evlavioasă, așezată ca o...
Clișeu 1: finiș de cursă
de Ottilia Ardeleanu
Dacă ar fi să dau bani la câți cerșetori îmi ies în drumul spre casă, aș deveni eu însămi una dintre aceștia. Ai zice că e un nesfârșit presărat cu florile răului, cu tânguieli, cu handicapuri, cu...
Clișeu20: sacrificăm și-apoi plângem
de Ottilia Ardeleanu
Aud plângând. Mă uit pe geam. Ciulesc urechile. Aproape liniște. Oameni care aleargă. Atât. Pentru ce? Pentru cine? Mă-ntorc la treburile mele afundate în gânduri. Pentru că vreau să vă spun că...