"Clișeu22: plouă, deci nu mai vine nimeni" – 2326 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu22: plouă, deci nu mai vine nimeni
de Ottilia Ardeleanu
Plouă. Pe rotunjimile corpului se târăsc șerpi transparenți. Mulți și mici. Iuți. Încolăcindu-se unii cu alții, fâșâind. Fâșâind și înaintând spre coapsele crispate de teamă. Către picioarele...
...fără...
de Sorin - Mihai Grad
Să spui ceva e ușor uneori, chiar dacă sună a promisiune pe care n-ai nici cea mai vagă urmă de chef s-o îndeplinești. Iar când vorbesc singur, șansa realizării tinde spre minus infinit. Chestia aia...
Clișeu45: o călătorie poate genera disconfort
de Ottilia Ardeleanu
Niciodată nu s-a simțit mai umilită. Niciodată. Ar fi trebuit să se întoarcă veselă, relaxată, împăcată cu sine. Măcar acum, la o vârstă care nu-i mai permite să joace niciun rol, nici măcar acela de...
nu se anunță averse
de nica mădălina
Despre teatrul jucat în spații înguste, inclusiv cafenele, poți spune multe, dacă asta-ți propui. Dar nu poți spune că te apasă. Ca spectator, te suspendă. Între intimitatea prezenței lângă actor,...
Jubileul unui microbist-partea II
de IOAN BOZAC
M e x i c - 1 9 7 0 Chiar pentru cei care au văzut atîtea campionate mondiale, cum sînt eu, acesta este poate cel mai apropiat sufletului. L-aș putea compara doar cu Italia \'90, și asta pentru că la...
Otsukimi. Semnificații și obiceiuri
de Doru Emanuel Iconar
Sâmbătă seara am fost cu mom la Centrul cultural japonez. Mă bucur că a insistat să ieșim din casă, deși vremea numai de plimbare nu era. Ba, la reîntoarcere, ne-a plouat bine. Primisem de la doamna...
Clișeu25: Dac-aș putea ține sub papuc prietenia...
de Ottilia Ardeleanu
Prietenii mei nu mai sunt nicăieri. Poate că s-au ascuns în alți prieteni. Ori poate albul ăsta care mi-a sărit în față ca un urs înfometat e de vină. Mă înspăimântă. Mi se pare nefiresc de pur peste...
Ploua.....
de anonimul
Plouă...Plouă de aseară. Plouă peste tot ce a mai rămas din visele mele. Plouă peste un mic Paris in declin...Plouă și îmi aduc aminte de zilele frumoase...zilele de demult. Plouă peste toate rugile,...
Clișeu35: pământul
de Ottilia Ardeleanu
Pământul are și el raze. Oamenii. Unii stau cu picioarele în sus. Dar nu cad pentru că îi atrage ceva la pământul acesta. Nici ei nu prea știu ce. Doar că dimineața le e cam greu să se ridice și să...
Clișeu44: A sosit!
de Ottilia Ardeleanu
O jumătate de oră. Numai atât de când ne privim ochi în ochi. Eu îmbujorată, fâstâcită, rezemată doar pe un picior, celălalt pe o treaptă ticsită de frunze ruginii căzute din nucul care trage cu...
Clișeu47: „Nuanțe”-le toamnei
de Ottilia Ardeleanu
Pentru mine, toamna aduce câte ceva nou. Niciodată nu vine ca să rămână. Și niciodată nu vine cu mâna goală. Ea nu este vorbă-n vânt. Ca de fiecare dată, am primit „O lecție de viață”: „omul trăiește...
clișeu58: 21 spre 20
de Ottilia Ardeleanu
Septembrie sfâșiat de nori curge îmbibat de nostalgii. Numai ferestre lumea asta în care mințile noastre în atingere la un gând-lumină ar zgudui cosmosul și cioburi din ceea ce suntem ar pluti...
Când ne vom despărți
de Ciobanu Claudia
Când ne vom despărți Aș vrea să plouă... Știu, sună a clișeu Dar cine e regina roșie peste clișee? Eu. Când ne vom despărți Vreau să ne ia o săptămână, două, trei Să aibă timp pisica Să facă pipi în...
Vedesicredele. Partea a treia
de Darie Ducan
Marele ecran 41 Când plouă cei mai deștepți au glugă, cei mai proști au plase în cap. Ploaia e un lanț de bicicletă un rozariu. O cutumă. A ieși în piață la proteste e un nou alfabet, e o orezărie...
O zeamă de... cuvinte (42)
de Mihai Cucereavii
* Mai întâi a fost Cuvântul (planul) Zeului. Apoi aterizarea lui… Adam și Eva. * Omul plânge ca să se răcorească. Și Natura face același lucru - când plouă. * Bărbatul și soția – condei în călimară....
Apoetcalipsa doi
de Cristian Stancu
Unde eram, că nici nu mai știu ? Eram urmărit, Și neliniștit Iar alții se zvârcoleau în sicriu. Noaptea metalică îmi este martor Iar vocea din mine devine tartor. Mă mint ca să-mi treacă Și urmăresc...
potop
de Silvia Goteanschii
Ce veselă sunt în dimineața asta, dragul meu, sunt ca o revărsare de râu pe tapet, pe podea, în ciupicii cu veverițe, apa mi se scurge din plete ca Jiul care străbate Oltenia, trebuie să trecem cu...