Poezie

potop

1 min lectură·16 noiembrie 2017

Mediu

Ce veselă sunt în dimineața asta, dragul meu,

sunt ca o revărsare de râu

pe tapet, pe podea, în ciupicii cu veverițe,

apa mi se scurge din plete ca Jiul care străbate Oltenia,

trebuie să trecem cu bine catastrofa aceasta,

ruperea de artere,

liniile șerpuitoare care duc spre sfârșitul lumii,

e ultima dată când mă mai vezi

cu iia lipită de trup, cu apele descusute,

ne iubim ca Eros și Psyche,

pe malul meu drept e ascunzișul meu, e liniștea mea,

pe malul meu stâng geamuri sparte,

păsări înecate,

știu că e un clișeu să-ți spun asta, dragul meu,

dar afara plouă torențial

și ploaia aceasta care e magie, e luxură, e dragoste,

e și moarte.

DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII

002.210

Silvia Goteanschii. “potop.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14116461/potop

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.