"Chiar cred că nimic nu se pierde" – 20264 rezultate
0.05 secundeMeilisearchValentin Mălăescu
bla, bla... chiar sînt un om care nu dau doi bani pe cine a fost, ce note a avut la școală, cîte neveste și cîte amante și alte chestii de genul ăsta. Nu mă interesează să mă uit pe gaura cheii, mă interesează ce și cum scrie, sau a scris, și atît. N-am nimic de ascuns (nici măcar colaborator al Securității n-am fost, nici membru PCR și nici probleme cu legea n-am avut), nu am pudori și nici tabuuri, dar nu consider că privește pe cineva viața mea. Nici măcar în privința vieții strict private nu am nimic de ascuns, nimic rușinos, pur și simplu țin la un principiu: nu mă interesează că Jimmy Hendrix a murit de la o supradoză, mă interesează doar că a fost, în opinia mea, cel mai mare muzician al lumii. Sau, dacă vreți, mi se rupe că D.R.Popescu a fost un jalnic lingău comunist, pentru mine e doar un mare scriitor. Simplu. Și apoi, nici nu cred că oi fi te miri ce mare personalitate ca să prezinte interes pentru cineva biografia mea (și de aș fi, tot n-aș renunța la principiul ilustrat...
9 poezii, 0 proze
bodea emil felician
Eu sunt mereu prezentul și trecutul! Viitorul?!... deocamdată, să vă rămână vouă, celor care citiți! Nu-mi aparține!... după cum nu-mi aparține nici lumea asta, literară! Mă muncesc să devin om, învelind cuvântul, în așa fel, încât frumosul să se miște între demon și sfânt! Am scris mai demult că vreau să găsesc linia frântă și curbă, deoarece, linia dreaptă-continuă, o găsise Brâncuși. Adevăr vă spun! nu caut nimic cu adevărat !.... orișicât aș căuta, dau numai de mine, care după părerea unora și poate și a altora- nu sunt mare lucru! Am absolvit liceu, facultate, masterate și chiar păcatele unora, dar asta nu cred că are prea multă importantă. Oricât de mult mă străduiesc să mă accept, e adesea foarte greu să nu mă revolt!
710 poezii, 0 proze
Mărușteri Marius
M-am născut (pe bune !) într-o gară - de unde probabil și constantul meu "dor de ducă"...la poalele Apusenilor, unde - vorba Valeriei Tamaș - " se nasc și munții și probabil din aceeași piatră". Vreo 30 de ani de școală, ani în care am învățat unde să caut când nu știu ceva, unde să "depozitez" când am găsit ce căutam, respectiv unde să nu mai caut ceva ce nu o să găsesc niciodată... Devorator de poezie și literatură SF (uneori cele două genuri literare chiar au ceva în comun) :). Poet preferat: Vasile Voiculescu Ce cred despre "Ars poetica"? Am avut ocazia să îl aud pe marele Ștefan Augustin Doinaș, înainte de 1989, luând-o peste picior pe cea mai nesuferită (a se citi comunistă) profesoară de limba română din orașul unde făceam liceul - în cadrul unui cenaclu literar - cu privire la o recenzie făcută de aceasta "Mistrețului cu colți de argint". Citez aproximativ: "Doamnă (nu tovarășă - sic!), vă asigur că nu m-am gândit la nimic din ce ați spus când am scris această poezie !!!"
29 poezii, 0 proze
George Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
Paul Dârvariu
M-am născut în anul foametei, în nordul Moldovei, prin urmare sărăcia de mijloace de exprimare a textelor mele ar fi, oarecum, explicabilă! Sunt inginer...Ce pretenții de creativitate artistică ați putea avea de la mine? Am trăit bună parte din viață în București. Vă întreb: Ați cunoscut măcar un singur "Mitic" dâmbovițean sensibil și talentat în ale scrisului? Acum sunt pensionar și chiar dacă m-am retras în munți, cred că nu mai e chiar nimic de făcut! Vorba unui amic: "Voi, care ați îmbătrânit, lăsați orice speranță!"
62 poezii, 0 proze
Józsa János
Nascut, la tara, crescut tot acolo, scoala idem, apoi oras, oras, si iar oras. Facultate pin' la urma, si alte si alte cursuri... Rezultat: inginer slab platit, ca obicei, cand credem ca viata a fost castigata la loto! Sa traiesti, tu care ma citesti, toate cele bune! Si nu am chiar aceasi natzionalitate, pe care scrie siteul, dar, cred ca n-am pierdut nimica cu aceasta!
1 poezii, 0 proze
Vieriu Despina Mihaela
Cine sunt? As putea raspunde: nimeni. nimeni de care sa fi auzit,un nimeni de nicaieri, dar caruia ii place sa traiasca frumos si care crede ca viata merita traita chiar si pebtru un singur moment de fericire. Ma numesc Vieriu Despina Mihaela. Am absolvit liceul de filologie istorieNadia Comaneci din Onesti, oras in care m-am nascut. Am studiat 3 ani de drept la facultatea particulara Mihai Eminescu si in paralel un an la Universitatea Al I Cuza Iasi ca student al facultatii de istorie. O grava problema de sanatate n-a obligat sa renunt la studii. Timp de cativa ani am fost student prin corespondenta la o universitate din Little Rock Texas USA si am obtinut o diploma de vorbitor al limbii engleze. Vorbesc fluent engleza spaniola italiana si sarba. Cu exceptia vacantei de vara tot timpul locuiesc la Roma Italia. Scriu poezii si proza de cand ma stiu. Am castigat cateva concursuri literare pe vremea cand eram in liceu, in rest nimic important. Va multumesc
18 poezii, 0 proze
maior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
Miron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
Lazăr Petruța Andreea
Mă consider om, ca și restul..., am sentimente, ca și restul, și, ca și restul, dau frâu liber acestora cum știu eu mai bine. Nu sunt cel mai frumos om, nu sunt cel mai deștept om, și, cu siguranță, nu sunt cel mai sigur om. Mă îndoiesc de fiecare lucru nou, dar îl accept, chiar dacă-mi este mai greu. Vîrsta mea, faptul că sunt fată, si faptul că viața nu mi-a oferit atât de multe până acum, mă fac să fiu începătoare. Sunt optimistă, și cred că mai încolo voi fi ceva mai mult... În rest, am terminat Liceul Teoretic Mircea Eliade din Întorsura Buzăului, și mă îndrept spre Facultatea de Științe Economice-zona Marketing- din Brașov. Baftă mie!
17 poezii, 0 proze
Chiar cred că nimic nu se pierde
de Silviu Somesanu
Se umple în mine golul care n-a fost cu multe plinuri pe care nu le știu, de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii. Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă ca o umbră când se face seară-n...
Deșteptarea, Românie!
de simon d. silvia
Poporul meu de umbre, drepți! A sunat gornașul. Și nu vă ajutați de loc să vă faceți parte în aste vremuri tulburi. Începeți voi! că mai apoi se pot lua și alții, la fel cu voi. Acum e noapte....
Survival Kit - contact cu neantul
de Lumierre Cestmoi
Am dubla senzatie că sunt cel mai puternic om de pe pământ, cresc până la cer, nimic nu-mi poate sta în cale, nu există piedici pe care să nu le depășesc…și dintr-o dată mă uit atent la mine, sunt o...
Neînțelesuri
de Remus Cretan
Ne înmulțim, ne împărțim, așa cum plânge apa când se transformă în zăpada. Circulăm de la stânga la dreapta, sau invers, ne lovim amestecându-ne, unul de sus, unul de jos. Și nu înțelegem nimic. Cum...
Există drum întors către Geneză?
de Remus Cretan
Ne inmultim, ne impartim asa cum plange apa cand se topeste zapada. Circulam de la stanga la dreapta, sau invers, ne lovim amestecandu-ne, unul de sus, unul de jos. Cum sa fii profund, daca esti...
CULINARÃ
de Mateuț Stela
Dominată de un soi de plictiseală, Olga începu să facă curat în micuța încăpere în care se mutase de curând. Nici nu avea cum să se simtă altfel, decât plictisită. La cei șaptesprezece ani pe care-i...
Nimic nu se pierde, totul se transformă
de Mihaela Rascu
Fotoliul acela mai păstrează încă amprenta trupului ei încovrigat. Printre arcurile lăsate, mă aștept să găsesc încă ciuperca de lemn pe care o folosea bunica pentru șosetele găurite la vârfuri pe...
jurnalul unui pierde timp
de isabela barzoaga
M-am hotărât să-mi scriu jurnalul, că tot sunt jurnalele la modă... Da\' vă previn că e unul fictiv și e cam subiectiv, că doar eu sunt personajul principal, și de ce să nu recunoaștem tot eu sunt și...
Inceput de drum, sfarsit de poteca
de Cristescu Irina
Poate ca in viata nu toate lucrurile au iesit cum ne-am fi dorit, sau cum am fi visat…dar in definitive toti primim ceea ce meritam, rezultat a ceea ce am oferit anterior, constient sau nu. Uneori am...
Cugetări personale
de Jianu Liviu-Florian
Cugetări ( personale ) “Ajută-mă, ca să te ajut”, îi spune condamnatul la moarte, călăului. Fii întotdeauna sincer: chiar și când ești nesincer. Este suficient să faci în fiecare zi o faptă bună, ca...
