Poezie
Chiar cred că nimic nu se pierde
1 min lectură·
Mediu
Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.
Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,
de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.
Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart, când este,
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.
Chiar cred că nimic nu se pierde,
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.
Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.
Totul se năruie și se zidește la loc,
când în inimi locuim amândoi.
012.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Chiar cred că nimic nu se pierde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14125742/chiar-cred-ca-nimic-nu-se-pierdeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Golurile’’ se augmentează dacă au contact cu inferioritățile având sursa în neputințe, slăbiciuni și eșecuri repetate, în schimb „plinurile’’ se măresc și își concentrează esența dacă sunt influențate pozitiv de „împliniri’’, plenitudini și beatificări.
0