"Chiar și după moarte" – 20264 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DCDimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
CRClemente Rebora
Clemente Rebora s-a născut la Milano la 6 ianuarie 1885 și a murit la Stresa (1 noiembrie 1957). A absolvit Facultatea de Litere din Milano, fiind apoi profesor în diferite școli și ocupându-se și cu activitatea publicistică (e prezent în revista florentină „La Voce”). Chiar editura revistei „La Voce” îi publică în 1913, volumul de debut Frammenti lirici. După experiența traumatisantă a războiului (la care participă ca infanterist), în 1922 publică placheta Canti anonimi. Este un bun traducător din Tolstoi, Gogol și Andreev. Se va călugări în 1933, iar din 1936 va fi prelat la Stresa până la moarte. Receptarea și integrarea „fragmentelor lirice” în tradiția poeziei de valoare din prima jumătate a secolului a fost lentă; dacă inițial trece drept un poet oarecare, ba chiar este total respins de un critic de importanța lui E. Cecchi, abia în 1937 va fi reabilitat de Gianfranco Contini, fiind considerat un expresionist de talie europeană. Criticul Vincenzo Mengaldo insistă asupra...
0 poezii, 0 proze
SSilv
-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...
3 poezii, 0 proze
DCDiaconescu Marius Catalin
Am terminat liceul în 1987 și Literele la Universitatea din București, în 2002. În 1990 am făcut corectură la unul din primele ziare cu adevărat libere - Observator (București). Am încercat diferite joburi, mai ales în studenție, chiar și o afacere proprie și mi-au trebuit 5 ani ca să mă conving că nu sunt acela care să facă sau să agonisească bani. După 2000 am oscilat între munca la catedră (profesor de română și franceză) și jurnalistică. În prezent sunt redactor la ziarul ialomițean Impact. Din când în când mai „măzgălesc“ câte ceva, mai mult de sufletul meu. Nu mi-e foame de titluri și glorie.
24 poezii, 0 proze
SSSabin Stefanescu
M-am nascut ca unic copil al lumii acesteia si la varsta la care am ajuns sunt inca unic, desi au existat unii care s-au luat dupa mine si chiar au ajuns pana la punctul de cotitura al vietii mele care a fost de fapt, fara sa fiu lipsit d modestie, o dreapta de cotitura, pentru ca s-a intins pe o infinitate d puncte. Asta dacă e să încerc să ma descriu în maniera lui Dali. Altfel, sunt un om normal, atât cât poate fi de normal un om...
17 poezii, 0 proze
CZCristian Zeletin
Sunt un experimentalist însă nu și un oportunist. Primul bungee jumping nu m-a oprit să-l fac și pe-al doilea, așa s-a justificat căsătoria mea. Când am sărit prima dată cu parașuta am spus că n-o s-o mai fac niciodată, cu toate acestea am făcut 2 copii. Dacă aș spune prea multe despre cărțile pe care le-am scos lumea ar căuta să mă judece, eticheteze, după editurile care m-au publicat, după recenzii, după lungimea cravatei, după ascuțimea nodului din gât, după cât de lung mi-e părul, chiar și ăla de la subsuoară. Și-ar scufunda privirile adânc în oglinzile Google-ului și atunci vor trimite vânătorul cel iscusit să scoată inima frumoaslor mele creații, deși, slavă Domnului e loc pentru toată lumea. Am terminat la Iași Facultatea de Cibernetică. Am cunoscut destui informaticieni care își iau un aer de superioritate datorită cunoștințelor lor. Informatica e doar o unealtă. Nu te face cu nimic mai presus decât pensionara din Cișmigiu care mânuiește andrelele sau croșetează. Lumea mea...
2 poezii, 0 proze
LPLorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
Chiar și după moarte
de Petrean Denis
Fumusețea ta e cea pe care Nici poeții n-o pot dar scrie, Nici pictorii să-i dea culoare, Nici compozitorii s-o descrie. Alții scriu că te iubesc Până moartea despărțind, Dar eu îți spun că te iubesc...
Viata dupa moarte
de Andreea Popovici
Viața și moartea… două etape foarte importante din existența lumii noastre. Nu există viață fără moarte, dar ce se întâmplă după moarte? Pierim, pur și simplu, iar peste câțiva ani suntem dați...
Intre viata si moarte
de CANTACUZU
Ce pot face cu a mea credință, Dacă a sufletului zare e moartă? Ce-i adevărul ce-nconjoară, Dacă eu sunt între viață și moarte,? Destinul e calea ce o port, ...urmând lumina,oare m-am îndepărtat?...
Chiar
de Marius Florin
...Chiar traind, ceea ce n-am trait, in adevar, ci doar simtit, in ceea ce am cunoscut tangential, atat cat sa ma desavarseasca ca fiinta umana, deci...probabil umanizandu-ma,daca pot numi ratiune,...
întâlnire.câteodată uit să mă trezesc
de Hogiu Adrian
să stai să numeri stelele de pe cer e ca și cum ai încerca să îți atingi mâinile fără să îți dai seama că de fapt pe lângă tine nu e nimeni mi-am îmbălsămat trupul într-un om părea la început atât de...
Secret sau nesecret
de Stoica Nicolae Ciprian
Frica și teama ne ucid încet. Așteptarea în frică sau în teamă ne face atât de schimbați în gândire și simțiri. Frica este acel lucru cu care poți să controlezi totul. Tu ai iubit? Am scris aceste...
în fața oglinzii
de Zburlea Ariana
timpul care stătea într-o junglă distrusă și reconstruită la nesfârșit s-a oprit să mă nască într-un leagăn cu miros de benzină și gunoi ars m-a ademenit cu zahăr, cu basme, învățând să le zâmbesc și...
il vreau inapoi
de Bandrabur Irina
îi cânt că lumea îl vrea înapoi și cânt vecinilor mei surzi, pereții, - care noaptea gem satisfăcuți prin pijamaua transparentă dar îi aud cu întârziere din cauza fusului orar - la etajul de vizavi...
Scrisoare catre un necunoscut (I)
de Robert Tofan
Nu speram toti de fapt la o viata mai buna, si nu visam mereu chiar si cand de fapt nu recunoastem ca o facem? Pe mine mereu m-au fascinat visele. E ca o a doua viata. Nu trebuie sa te duci la...
prieten drag
de ștefan ciobanu
ziua bună prietene și la mulți ani faci o vârstă dacă ar exista în orașul acesta o clădire cu atâtea etaje câti ani faci tu azi ar fi considerată zgârie nori dar nu există pentru că la noi solul e...