"Cel ce stringea pietrele" – 20391 rezultate
0.04 secundeMeilisearchIon Ninulescu
Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...
0 poezii, 0 proze
Michelangelo Buonarroti
A fost unul dintre cei mai mari artiști din totdeauna, recunoscut încă din contemporani, sculptor, pictor, arhitect și poet italian. Și-a pus în proiect să facă din activitatea sa o neîncetată căutare a idealului de frumos. Născut la Caprese aproape de Arezzo, fiul lui Ludovico di Leonardo Buonarroti Simoni, primar al castelului de Chiusi și de Caprese și al Francescăi de Neri. Familia era de origine fiorentină, dar tatăl se afla în acele locuri pentru a ocupa postul de primar în calitate politică. A adus o mare contribuție artei contemporane, opere ce strălucesc și acum în întreaga lor valoare. Era stângaci și cel mai mult îi plăcea să sculpteze. Se stinge din viață pe 18 Febroarie 1564 la Roma lăsând în urma sa nenumărate opere de valoare printre care și câteva neterminate. Neterminarea ultimelor sale opere reprezintă convingerea de a nu putea atinge în întregime propriul obiectiv de a ajunge la Dumnezeu printr-un parcurs artistic, personal și subiectiv. Michelangelo înțelege că...
1 poezii, 0 proze
vlad
eu sunt cel ce trece prin viata cu versul pe buze
1 poezii, 0 proze
DCdobrescu cornelius
Asculta pe cel ce nu poate vorbi, arata celui orb.... Caci cuvintele sunt tot ce avem.....
24 poezii, 0 proze
PȘPopescu Balaban Ștefan
Uneori mă întreb dacă sunt eu cel ce cântă la chitară, cel ce peste hopuri vrea să sară, sau cel ce se ascunde în cămară gândind că pe geam o să sară, doar să nu fie prins mâncînd dulceață goală, sau, sau... sunt eu cel ce gândește la cele ce altul le pățește?
34 poezii, 0 proze
Daniela Savulescu
Economista de profesie.....Prezenta aici datorita tie...cel ce scrii pentru noi...pentru tine....si nu in ultimul rand chiar pentru mine ....!
1 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AMAndreea Maresi
Condeiul imi este prietenul de nadejde, cel ce ma intelege si ma apara din mrejele lumii. Am realizat cu stupoare ca viata te face sa plutesti, dupa care iti pune piedica. Versurile ma indruma sa meditez, creatia imi deschide ochii spre lumea la care visez. Doresc doar sa-mi croiesc un drum, sa scap din ghearele ce nu-mi dau pace, prin puterea cuvintelor. Lectura placuta, astept sfaturi, pareri, critici. Multumesc
47 poezii, 0 proze
ISIon Scalen
Poate că eu nu exist decât în închipuirea Sfinxului ca o alcătuire anizotropă construită anarhic din cel ce sunt și cel care nu sunt www.scalen.blogspot.com guratargului@yahoo.com
197 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
Cel ce stringea pietrele
de dragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n
Suntem doar un abur subțire ,ce se ridică doar o fărîmă de prezent ,apoi aevea precum a apărut dispare ,luînd cu noi (cei care luăm)iubirea, cea de care nici Dumnezeu nu este mai presus.
Unde au dispărut amintirile ?
de Has Georgiana
Un decor simplu, într-un oraș moleșit sub căldura verii, în care rar își mai face apariția câte un trecător mai îndrăzneț, sfidând liniștea. În acest decor apare un personaj oarecum sinistru. Merge...
acatist
de ștefan ciobanu
Condacul 1 Am țipat în pieptul unui mort dar acesta nu a înviat și-a văzut de moartea lui până la capăt în dormitor am o găleată în găleată atâția morți atâta apă Icosul 1 Fiindcă de mică purtai...
Timpul Sofistilor
de Roxana Cioclu
Si va veni o vreme… Pasi repezi o calauzeau peste amurgul care se lasase greu catre aceeasi fantana in care fara prea multe ezitari zvarli cu incredere un banut. Erau multi banuti acolo aruncati de...
1806
de Petrescu Ioana
Capitolul II – Celalalt Cind s-a uitat in ochii ingroziti ai ministrului a realizat intr-o bataie de pleoape ca-i va spune ceva neinsemnat, oricum de mult se convinsese ca lucrurile, in ciuda...
Înmormântarea: ultimul dans
de Ionelia Tugui
Când am intrat în hol eram deja mânată de câteva ore bune de curiozitatea de a-i vedea chipul. Mă întrebam cât de bolnăvicioasă îi este figura, dacă e deja palidă, cu ce au îmbrăcat-o, cine stă lângă...
Prințul de piatră
de Laura Aprodu
- mulțumiri lui pistilic, care a făcut din această poveste o încîntare pentru autor - A fost o dată ca niciodată, căci de n-ar fi, nu s-ar povesti, un prințișor. Un prințișor de-o șchioapă, cu un păr...
O poveste de dincolo VI
de Cezar C. Viziniuck
- Doamnă Scutaru, n-ați vrea să mă țineți de mână? Mi-ar plăcea tare mult să mă țineți de mână și să ne plimbăm împreună. Dorina luă mâna mică și caldă într-a ei. Totul în jur avea un ușor iz de aer...
O coborâre
de Sorin Coadă
Coborârea într-o fântână neterminată nu fusese niciodată mai anevoioasă. Când era copil, primii stropi de ploaie, după îndelungata vreme mohorâtă, îl îndemnau să se chircească într-un loc ferit, de...
Din amintiri
de Paul Poștaru
Localitatea mea se află la sudul Moldovei, mărginită de culmile Prutului și de copaci tăioși și pitici. Înlesnită ca o poveste, nu e prea departe de oraș. La 3km de Cahul ia naștere și localitatea...