"Ce urat e la spital!" – 21330 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Mirela Neagu
Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...
4 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
Gaza Ruxanda
Prima incercare de a scrie a fost la 12 ani,iar in cei 10 care au urmat,am incercat sa descopar de ce mi-e mai usor sa scriu ce simt,decat sa spun.Am publicat cateva poezii in revista scolii,dar cele mai multe le-am oferitcadou celor care au crezut in mine.
1 poezii, 0 proze
BCBartolo Cattafi
S-a născut la Barcellona (Messina) la 6 iulie 1922. A urmat studii de drept fără a-și exercita vreodată profesia, dar menținându-se tot la fel de distant față de orice ambianță literară. A călătorit în Europa și Africa, rămânând însă totdeauna fidel peisajului messinian. Debutează editorial cu placheta Nel centro della mano (1951), după care au urmat: Partenza da Greenwich (1954); Le mosche del meriggio (1959); Qualcosa di preciso (1961); L\'osso, l\'anima (1964); L\'aria secca del fuoco (1972); La discesa al trono (1975); Marzo e le sue Idi (1977); L\'allodola ottobrina (1979). A murit la Milano la 13 martie 1979. Acest poet ce „se preface pentru a supravieții printre morții trufași/mai mult mort decât viu”, a învățat bine lecția poeziei metafizice montaliene și a depășit-o; în fragmentarea impresiilor desprinse din pânza realului el țese cu o lentă plictiseală tragică câteva pete, câteva „dâre” ale propriei existențe ce se colorează brusc în roșu și dau strania senzație că extincția...
0 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
Platon Ovidiu
Sunt nascut la rascrucea a 3 rauri , pe o stanca autohtona numita Onesti , din care s-au rupt mici fire de nisip ce astazi sunt munti dar si prapastii... In momentul in care am cazut de la sanul mamei am ajuns pe celebrele scari ale cunoasterii numite "scoala" . Am tereminat de urcat primul si al doilea nivel al acestora cu brio si chiar la al treilea nivel nu pot spune ca am facut febra musculara dar oricum au cerut din partea mea mai multa convingere si forta . Am terminat al treilea nivel de scari cu 9.70 ,inscris pe spate , ca doar acesta e numarul meu de "atlet" . Momentan studiez inceputurile gindirii "iubind-o pe Sofia" ... Sunt un romantic cu o sabie de foc si ura in a sa mana ...si cam asta ar trebui sa tineti si voi in mana cand cititi ce am de spus ....
6 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
Ce urat e la spital!
de madalina
Ce urat e la spital! Patul meu este murdar, Și doctorii nu au har! Borșul ăsta nu e bun , Pâinea parcă e sapun , N-o mănâncă nici câinii din drum! Stăm in paturi câae trei , Parc-am fi-n coteț...
Hoții
de Nicolae Diaconescu
Hoții Urcam coasta numai grohotiș din capul satului, când am ajuns-o din urmă pe țața Lenuța Șchioapa. Abia își târșea piciorul de ostenită. - Bună ziua, cum o mai duci cu sănătatea ? - Nu mă plâng !...
Apendice la apendicită
de Dobrescu Petrisor Elvis
Cu o săptămână înaintea Crăciunului celui de-al șaselea an al celui de-al treilea mileniu m-am certat îngrozitor cu apendicele meu. Nu știu ce-l apucase, fusese într-adevăr un an greu. Am hotărât că...
Coada
de Wolfgang Klein
Nu-mi plac cozile! Nu este vorba de coada unui animal, este vorba de cozile omenești la care stai din diverse motive! E ca la animale: la capătul cozii găsești un cur! Așa era înainte, pe timpul...
Dialoguri cu Mihăiță (3 - 4 ani)
de Florin Rotaru
Mihăiță: - Tăticuțu, văcuța face muuu... - Da, guriță. - Și pisica miauuu... - Da, pitic. - Tati, da' pinguinul cum face? - ..... Nu știu. - Tăticuțu, cred că face ping-ping... Mihaiță: - Tăticuțu,...
15-06-08. Pogorârea Sf. Duh. (Rusaliile) Mânăstirea Crasna-Schiulești, Prahova.
de Elisabeta Branoiu
E dimineață. Mă scol și privesc pe geam cerul înnourat, plouă mărunt, parcă plânge și el odată cu mine. Un vaiet mut, cerne în inima mea prea multă tristețe venită din partea fraților mei...
File dintr-o viață netrăită
de Maria-Gabriela Dobrescu
S-a gândit că nu e bine să refuzi o ultimă dorință și s-a dus. O impresionaseră rugămințile disperate ale mamei lui. Ce poate fi mai dureros decât moartea unui copil? Ce pedeapsă mai mare ar putea o...
Legenda revizionista
de Sorin Voinescu
Legenda revizionista Personalului de la spitalul de Urgenta Floreasca Cand un ins netrebnic comite-un delict, Un erou apare, e vechiul conflict, Din punct de vedere, insa, medical E ceva ce este...
chestii
de Silvia Goteanschii
uneori am chef să scriu lucruri trăznite chiar dacă acest tip de scriitură nu mă prinde de exemplu despre cum m-am îndrăgostit de urâtul liceului îl chema jorik și amicii îmi spuneau că e urât cu...