"Ce ne-ar plăcea" – 21329 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
ȘIȘtefan Ioanid
S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...
1 poezii, 0 proze
GGriffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
florea vanda steliana
Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, așa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din București – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia și chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuși, din motive de nimeni știute, a preferat să-și tăinuiască manuscrisele și chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimități creatoare? Poate câte puțin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înțeles că din moment ce primești un dar de mare preț precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punți durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală. Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra...
12 poezii, 0 proze
LMLocatelli Monica
Un pelerin in cautarea perfectiunii,un suflet increzator in lumina ce salasluieste-n fiecare dintre semenii sai.Biografie...Oare ne pot reprezenta cateva cifre,numele de familie,functia,studiile? Ar fi fost simplu daca am fi incaput intre copertile dosarelor de statistica,nu?
18 poezii, 0 proze
VBValentin Boeru
Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...
150 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
LMLelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
Liviu Constantin
Din realitatea ce ne inconjoara, Extrag cu fragede miscari, Cuvinte ca sa nu dispara, Din graiul nostru efemer !
5 poezii, 0 proze
MPMonica Mihaela Pop
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
372 poezii, 0 proze
Augustin Pop
...aș jigni dacă aș etala întreaga biografie a acestui scriitor și om extraordinar.Echinoxistul Augustin Pop are biografia în literele numelui său.A publicat cărți, poeme,articole în reviste de specialitate,...,dar dvs.,dragă cititorule stii asta!Contemporan cu \"Dumnezeu\" vorba celui ce ne-a dat \"Gorunul\", îmi doresc să fie printre noi, pe acest site!
2 poezii, 0 proze
Ce ne-ar plăcea
de Dafina David
Niciunul dintre noi n-o să se mai privească-n oglindă. Cum au trecut adierile aduse de acolo până dincolo: ține-o-n mână, cu palma aplecată - grija ei ține-o mai aplecată, o să vezi că nu poți s-o...
Pareto
de George Bălan
Suntem fericiti prea puțin fiindcă visăm cu ochii deschiși, iar atunci cînd dormim uităm să visăm. Suntem prea lași ca să recunoaștem că dacă am fi mai leneși ne-ar merge mai bine, fiindcă am fi...
"Aerul unei dimineți de primăvară" sau nevoia de a fi religios.
de Călimărea Andrei Adrian
Iarna mi-a lăsat o amprentă zgomotoasă , lătrătoare după o răceală firească, de sezon. Tusea, deși rară, este un motto al vremelniciei mele pe acest pământ. Și este vorba și de tine. Nu scapă nimeni...
Interviu mișto
de Cosmin Dragomir
Cosmin Dragomir: Plec de la un delicios articol al tău : „Cum se comite o cronică literară” și te întreb cum se comite un interviu, mai ales unul neconvențional? Radu Pavel Gheo: Of, mă pui la grea...
Verdele care nu se scutură
de Papadopol Elena
am despodobit bradul și mi-am amintit de primul Crăciun petrecut împreună mi-ai dăruit un simplu trandafir apoi, în următorul an neștiind ce cadouri ne-ar plăcea ne-am scris câte o scrisoare...
our darling nanny
de Daniela Bîrzu
1. suntem trei în același vis, căpitanul, un locotenent și infirmiera ea ne pansează pe toți în timp ce noi ne uităm la chipul ei și la alte chipuri/ mama, sora, iubita, clișee ușoare și călduțe ca...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*17. Nick Kuny şi Maria. Cercul colorat îi aduse în modul bineştiut de ei acum pe suprafaţa planetei Proxima şi porniră în tăcere spre locul unde-i aştepta „Pacifis”, care de altfel nu era deloc...
Cum ar fi o seară cu tine?
de Carmen Sorescu
Cuminte, îmblânzită, ne-ar mânca din palme Tot felul de cuvinte ne-ar bâzâi în jurul capului în căutare de polen O seară cu tine ar fi ca un cuib sau poate că ne-ar plăcea Să stăm în ea la fel ca în...
Cum ne place
de Remus Cretan
Facem numai cum ne place. Suntem liberi să zburăm pretutindeni, și când ajungem în dreptul primului punct de inflexiune, pe Muntele Golgotei, suntem cuprinși de mâhnire. Până la acel punct al vieții...