"Ca într-un templu" – 21985 rezultate
0.01 secundeMeilisearchdespre-teatru-si-poezie
Teatrul ca poezie si poezia ca teatru
de jkloungsuh
Bebeisme-şi-şosete
Bebeismul este definit ca lingușeală și gângureală
de sophie polansky
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
LMLelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
Paula S.
musc din puritatea conceptelor cu dintii mei lati si puternici... sa te retragi in tine ca intr-un cimitir al elefantilor... sa-ti fii singur cel mai mare dusman, si sa implanti pumnalul in imaginea ta din oglinda...
2 poezii, 0 proze
MAMarin Florin Anisor
Traiesc o viata antibiologica , sunt practic viu dar teoretic mort, nu stiu prea multe despre mine, evoluez ca intr-un imbroglio bizar.
6 poezii, 0 proze
LBLouise Gareau-Des Bois
S-a născut la Montreal - 1934 Și-a luat licența în filosofie și limba spaniolă la Universitatea din Montreal, tot acolo urmând și un curs de creație literară. Ca într-un fel de cânt liturgic, Louise Gareau-Des Bois, perfect stăpână pe nuanțele limbii, dă expresie în poemele sale celor mai profunde sentimente umane. Volume: “Cuvinte de apă și sânge” (Paris, 1970) “Spărturi” (Quebec, 1976)
1 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
ACAlbert Cătănuș
Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...
196 poezii, 0 proze
TATomița Andreea
Născută la Craiova, cu doar o lună înaintea căderii Comunismului, am fost un copil fericit, iubită fiind de părinți și soră. Am crescut într-un mediu călduros, înconjurată de o atmosferă de poveste. Să fi fost acesta izvorul imaginației mele? Dragostea pentru limbile străine m-a împins spre diferite cursuri ca într-un final să mă vad ajunsă studiind la nivel de bilingvă franceza și ca hobby multe altele. Cuvintele au inceput să mă atragă încă din școala generlă când, inspirată de lecturile de la clasa ori de cărțile ce "din întâmplare" îmi picau pe mână, am vrut să-mi testez propria capacitate de a crea. Nu m-am considerat niciodată suficient de pregătită pentru a duce la capăt o lucrare voluminioasă deși asta-mi este ținta supremă. Sunt sigură, însă, că timpul și experiența îmi vor fi tovarăși de nădejde și că visul de-a-mi vedea lucrările publicate nu va fi o simplă himeră.
6 poezii, 0 proze
JCJohn Robert Colombo
Raspunsuri anticipatorii Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au rima 1.Au rimat pina cind cineva a izgonit cuvintele care rimau. 2.Absolut toate combinatiile de rime sint de nefolosit. 3.Daca doriti rime,puteti gasi un milion de poeme rimate,in engleza(studentii si-ar afla o indeletnicire placuta insiruindu-le pe toate intr-un lant.) 4.Grecii se abtineau sa rimeze si romanii la fel. 5.Rimele se potrivesc pentru song,nu pentru poeme si-n zilele noastre e mai greu sa nu rimezi. 6.Lumea nu rimeaza,atunci de ce ar rima poemele mele? Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au sens. 1.Cele mai multe poeme oricum nu mai au sens. 2.Arta obisnuia sa fie furibunda,facind ordine,acum e furibunda pentru a face dezordine. 3.Indatorirea poeziei nu e de a da un anumit sens,ci de a reface un anumit sens. 4.Sensul mai exista inca,dar in zilele noastre il deslusesti printre rinduri. 5.Totusi zarim lumea si ca intr-un delir,idealurile noastre. 6.Ele au un sens neobisnuit,ceea...
2 poezii, 0 proze
PGPaicu Georgiana
Născută în Constanța, îndrăgostită de mare, încerc să îmi croiesc un drum doar al meu în viață, călăuzită doar de lumina propriei mele voințe, de încrederea în mine insămi. Scriu poezii de 8 ani, începând, ca în multe alte cazuri, cu versuri banale, alergând apoi între curentele literare, găsindu-mi liniștea când în romantism, când în simbolism, când în modernism...apoi, o luam de la capăt, ca într-un maraton fară sfârșit. Acum, în plină floare a vârstei, îmi permit să privesc cu încredere spre viitor și cu înțelegere spre trecut.
1 poezii, 0 proze
Ca într-un templu
de Silviu Somesanu
Mă închid într-un vas așezat pe portalul zilei și privesc prin clipe cum se scurge viața, mi-a rămas inima plină de fior să mă regăsesc în poeziile lui Eminescu ca într-un templu, sufletul meu e plin...
înțeleg că te opui
de ioana negoescu
azi pe dealuri caii ieșeau încet din umbrele călăreților. am îngenuncheat cândva în tine ca într-un templu de ceață nu peste mult timp ne vor înghiți șosele și trenuri vom alerga pe linii de fier și...
Pură
de ana andone
se ducea în ea ca într-un templu și toate rugăciunile lui aveau picioarele goale îi era cer și o iubea
( )
de gabriela florina david
prea des nesenin mă închid ca într-un templu al nerecunoștinței de-a fi în carapacea de prunc prea nenăscut bolnav nedeochiul albăstrește tâmpla rânjindă nostalgia viermelui de sihăstrie
alte forme de viață
de Diana Manaila
umblă înăuntru câteva femei descălțate ca într-un templu cu rodii ele nu se aud taie la vârfuri cuvintele aduc vreme bună mi s-a părut că am mângâiat astăzi vântul aveam o impresie greșită că nu îl...
vesel
de Ștefan Petrea
intrând pătată de lumină-n noapte ca într-un templu-acoperit de stele te naști când e senin peniței mele și vorba-mi râde-n hram de vise coapte. pe sânge-mi scrii amorului dantele și-al clipei de...
să cânte puștile
de George Gîtlan
Þi-am ridicat un templu în inima mea Și se făcea că Dumnezeu îmi asculta toate rugăciunile, Tu ascultai altă muzică, parcă erai de pe altă planetă, Dintr-un univers atât de paralel cu al meu, Încât...
Micul New Orleans
de Vlad Stangu
Mă aflu aici, ca într-un templu înălțat jazz-ului adevărat. De peste tot răsună note de suflete mângâietoare. Se nasc priviri ucigătoare în fumuri încovoiate de țigară. Peste masa plină de pahare...