Smintită-mi nebunie, a inimii nălucă
Dă-mi sânii tăi și gura cu sărutări pe ducă
Alintă-mi desfrânarea în hăuri azurii
Ispită mincinoasă prin visele-mi zglobii
Avangardistă lună, ce avancron
Îți pun în palme moartea, ca un garson protocolar
Pendonosologii macabre aruncă un gasconic opiu în bizar
Ce nopți galastrice morbide, ah, sângele hain de van
Cât samizdism încerci să-mi dai, ce
dementa visatoare de clipe-n flacarii vii
absoarbe-mi neputinta in cupe de cristal
si reprodu-mi talazuri de flacari, tu mai stii ,
cand dezbracata-ti soapta ma alinta carnal ?
firava
M-alinți cu glas despotic, tu, floare infernală
Și-mi dezvelești azururi de clipe-n stropi de taină
Și îți aprinzi țigara, ca-n nopțile de gală
Când îți descoperi trupul și-a desfrânării
\'mi-amortizezi privirea-n jacarduri ce mă țes
\'mi-ademenești tendința, vânjos recif mortal
Și mă cufund în mituri, ce mor atât de des
Îmi sufli-n vele moartea pe un servil sanctuar
Tu,
Sunt un abject al morții, neostoit martir
Și-mi trec prin minte sceptice idei banale
Te vreau, tu, afrodită-a mării, a nopților în șir
Dă-mi trupul tău safaric, sagalnicele castități
MA