Poezie
Gând codicilic
Autism
1 min lectură·
Mediu
Smintită-mi nebunie, a inimii nălucă
Dă-mi sânii tăi și gura cu sărutări pe ducă
Alintă-mi desfrânarea în hăuri azurii
Ispită mincinoasă prin visele-mi zglobii
Avangardistă lună, ce avancron bizar
Ca un sărut avanic, trezești aventuriere șoapte, iar
Pe buze-ți o iubire deformată moare-n ironism
Cât sânge-n avertină, se scurge spre averroism
Ca un defosic chilipir mă sinucid în autism
Ce piesă teatrală de muzeu, iubirea mea, cât sânge, cât sadism
Cu-n gest garsonic îmi trezești năstrușnic catacombe-n moarte
E timpul să te-ucid, iubito, vreau sânge, ah, iubito, pleci departe
001.618
0