"Cădeau lumini" – 5522 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Cristian Oravitan
Si la vie est un cadeau, Cadeau donné, cadeau repris, cadeau volé Prends l'amour comme un cadeau Cadeau donné, cadeau repris, cadeau volé
152 poezii, 0 proze
cralevici crina dora
mă plimb prin deșert...dacă voi găsi puțin apă voi spăla în ea fața sufletului. ce dacă nu sunt sigură că am suflet ?! îmi voi fărui unul plângând, chiar dacă lacrimile mele avide de apă vor usca și mai mult nisipul. voi desena pe el un cerc in care voi alerga până cand voi cadea in genunchi, apoi pe brânci, apoi voi cere iertare cercului ca voi fi fost nevoită sa îl tai în două prin existența mea.
1 poezii, 0 proze
petra
Încerc a găsi un sens pentru tot,deși observ ,pe secundă ce trece, că frumusețea pură nu trebuie și nici nu se lasă a fi căutată de sens, formă, culoare, origine, standarde cunoscute.Atunci când nu îl găsesc ,o explicație personală și proprie va lua locul uneia logice.E un reflex firesc și necondiționat,pe care îl deținem cu toții. Nu-mi doresc a schimba cititorii, sper doar a le pune piedică, pentru a se împletici în impresii,opinii și idei și a cădea pe gânduri.
3 poezii, 0 proze
Bălășanu Constantin
Sunt absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iași, am lucrat mulți ani în domeniul cercetării-proiectării, domeniu înrudit (cred) cu poezia. Mi-a plăcut să citesc și am început să o fac înainte de a merge la școală. Citeam tot ce îmi cădea în mână, și, slavă Domnului, a avut cine să-mi ofere cărți din toate domeniile. Dragostea pentru poezie o nutream demult, dar, abia în anii din urmă am început să compun și apoi să public pe internet. Sunt adeptul poeziei cu rimă, poeziei care transmite ceva oamenilor: dragostea de țară, frica de Dumnezeu (începutul înțelepciunii), comportament civilizat, descrețirea frunților. Îmi displac gunoaiele (inclusiv umane), lipsa de sinceritate și cerșetoria de orice fel. Stiu că "opera" îmi cam șchioapătă și de aceea le amintesc tuturor (în glumă) asemănarea dintre câine și inginer: ambii au privirea inteligentă dar nu pot să se exprime.
102 poezii, 0 proze
Stanescu Ionut Cristian
Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu. Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc. Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor. O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele...
5 poezii, 0 proze
Cădeau lumini
de Daniel Puia-Dumitrescu
din cerul durerilor toate de oameni și mâine alunecau lumini spre podeaua prea strâmtă ființe înalte mângâiau o ultimă ciocârlie aplecată spre casa-i vremelnică undeva între iar punctele se uneau...
Iubindu-te-n enormităţi de ură
de Ștefan Petrea
Iubindu-te-n enormităţi de ură În confragaţii carnea-ne-n tot soiul Chiar de jucând în beznă slut războiul Cădeau lumini pe umbra ta cea pură. Ploua din ochi de dragoste şiroiul Şi firele-Ariadnei ne...
Poezii de dragoste
de x
Ochiul ti-a plans cand m-ai privit Si, n-am stiut ca ti-a fost dor, De bratele ce-n gesturi te-au sadit Doar lor sa le-apartii in viitor. Din coltul pleoapelor ti-am alungat O umbra de tristete...
Simetrie
de Vlad Pâslaru
Eram în piatră, Singur... Și piatra mă tocea, Voia să facă Sfinx din mine sau poate nisip să mă tocească sub talpa orișicui?.. Eram în piatră singur... Luminile cădeau alături și mâna mea nu le...
Cer
de Nincu Mircea
Două umbre, ca două pleoape obosite ale unei stele, închizându-se, mestecau cerul. Lumina lor nu le aparținea, ci le curgea prin oase din memorie. Constelații scoase din orbite li se rostogoleau ca...
Miruna și pasărea colibri jumulită de pene
de Livia Rosca
Doi ani , zi de zi, cu precizia jurnalelor de televiziune locală ne duceam dragostea la gradiniță pentru initiere sexuală.Plecam din adolescenta în stația livada cu prune, sau mere, locuită de o...
Îndoirea luminii
de Nichita Stănescu
I Incercam sa incordez lumina, asemenea lui Ulise arcul; in sala de piatra a petitorilor. Incercam sa-ndoi lumina ca pe o ramura a carei singura frunza era soarele. Dar lumina, vibrand rece, imi...
Îndoirea luminii
de Nichita Stănescu
I Incercam sa incordez lumina, asemenea lui Ulise arcul; in sala de piatra a petitorilor. Incercam sa-ndoi lumina ca pe o ramura a carei singura frunza era soarele. Dar lumina, vibrand rece, imi...
luminiță lampă mică
de Liviu Nanu
mă întorceam de la lansarea lui felix și pe șosea era o pîclă deasă în fața mea un audi a4 (îi ardea o lampă doar) să mă țin după luminița aia ca după fericire îmi spun așa să mă țin după ea ca după...
Luminița de la capătul tunelului
de Bogdan Ion
Aici în tunel, lucrul cel mai greu de suportat era întunericul. Era un întuneric, de-ți băgai degetele-n ochi. Bezna asta era capabilă să te ducă până în pragul nebuniei. Toată lumea de aici era...
momente dada
de Ștefan Petrea
în ochii tăi lumini sărate plouau întruna şi doar o nevăzută ţigară împrăştia peste seară rotocoale de totdeauna în întrebare cârligul căutării de adevăr l-ai prins într-o buclă din lungile tale...
Cand ingerii plang
de trusca ionut
Capitolul 1 Picăturile mari și reci de ploaie cădeau în rafale pe parbriz. Ștergătoarele aproape că nu mai aveau nici un efect. Lumini orbitoare veneau din față, ca o înșiruire de perle...
Septemvrie
de Gheorghe Tomozei
Septemvrie... Cădeau domol, pe-o carte, frunze târzii din nucul cel bătrân. Rădvanul toamnei se zărea, departe, după himera clăilor de fân. Septemvrie... Cuvinte de iubire poate n-au fost, eu nu...
***
de Gheghi Alexandra
dând stupidității alte distincții onorifice foram cu paiul un slushie frigid privind luminița de veghe de la capătul tunelului și tăcerea ca o electrocuție a orașului submersat în fote smolite și mă...
