"Când punea mâna pe pix" – 20734 rezultate
0.05 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Vlad Aurelian
Născut în anul 1985, București. Am terminat "Liceul Teoretic C.A. Rosetti", promoția 2004. Am absolvit Fac. de Relații Comerciale și Financiar-Bancare Interne și Internaționale, din cadrul "Univ. Româno-Americane", promoția 2008, cu nota (scris + oral) 9,50. Am început să scriu de 8 ani, dar în niciun caz astfel de texte literare. Pentru mine proza și poezia nu reprezintă decât un test, un test de auto-depășire, de confirmare a faptului că pot mai mult. Așa cum îi spuneam unui prieten, scriu și aici: când pun mâna pe creion sau tastatură, nu există nicio limită la ceea ce aș putea să creez. Îmi place să cred că poeziile mele fac parte din curentul psiho-romantism, de fiecare dată încercând să duc sentimentele (dragostea, în special) la extrem, astfel încât să existe un înțeles ascuns în versuri. Nu am niciun poet favorit, dar am o oglindă. Din literatură am doar un singur scriitor preferat, Jules Verne, și o mare alergie la citit... altceva. Nu am publicat vreun material, dar ideea...
1 poezii, 0 proze
Petcu Nina
Sunt eu..si atat!..Asta as putea spune despre mine, in masura in care nici macar eu nu ma cunosc..Cunosc doar fragmente din mine si din ceea ce eu reprezint...sunt o straina intr-o lume straina..si cu toate astea sunt nepretuita, nu sunt atat de mica intr-o lume atat de marunta din mana divinitatii..sunt usor nebuna si usor introvertita..sunt om si barfesc fara sa vreau, sunt om si gresesc fara a avea neaparata cunostinta de asta, sunt om si mint cand cred ca spun de fapt adevarul si fur (chiar daca numai meserie!)..si plang..si rad...si ma intristez atunci cand ar trebui sa rad de fapt..din pacater sau din fericire,iubesc animalele mai mult decat pe oameni..asta-s eu..iar detaliile nu ar mai conta!
1 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
APAlin Popa
The value of life can be measured by how many times your soul has been deeply stirred. Nu îți cere niciodată iertare pentru sentimentele pe care le afișezi. Atunci când faci acest lucru, tu îți ceri practic iertare pentru adevărul din tine. Și puțini au puterea să pună în palma altcuiva emoții, într-o lume de măști și suflete goale. Sunt puține lacrimi sincere pe pământ – Marin Preda
34 poezii, 0 proze
sorina manole maria
Salut! Sunt Sorina. Am descoperit poezia la 7 ani, cand stateam la masa:)) . De atunci am inceput sa scriu, mi-am insirat toate poeziile intr-un caiet pe care ulterior l-am pierdut. Am facut o pauza de vreo 2 ani,iar apoi inspiratia a inceput sa-mi revina. Acum scriu poezii triste... Nu-mi place sa mi le citeasca cineva care ma cunoaste. Motivul nu-l cunosc. Doar ma deranjeaza si atat. Imi public poeziile aici din doua motive: 1. Nu vreau sa mi le pierd, si deci asa le voi putea pastra. 2. Vreau pareri despre felul in care scriu. Deci coment-urile sunt bine venite Cam atat. Aaaa si daca vrei sa ma contactati, sorimar92@yahoo.com adresa mea de e-mail
2 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
LPLigia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
GMGustav Meyrink
Gustav Meyrink (19 ianuarie 1868, Viena, Austria – 4 decembrie 1932, Starnberg, Bavaria) este un clasic al literaturii austriece și universale, intens preocupat de științele oculte și de parapsihologie. Este fiul nelegitim al unui baron și al unei actrițe de la curtea Bavariei. Până la vârsta de treisprezece ani a trăit la Munchen, unde a urmat școala primară, apoi la Hamburg o scurtă perioadă de timp și douăzeci de ani la Praga, unde a ajuns împreună cu mama sa în 1883 și unde, nouă ani mai târziu, a trăit un eveniment cu rol providențial în viața lui: la douăzeci și patru de ani, când se pregătea să-și pună capăt zilelor, a auzit pe cineva strecurându-i pe sub ușă o broșură cu titlul "Viața după moarte". Șocat de această coincidență dramatică, a început să fie interesat de literatura ocultă și să studieze teosofia, cabala, sofiologia creștină și misticismul oriental. Rezultatele acestor studii apar în toate operele sale. A fost de asemenea membru al Hermetic Order of the Golden Dawn...
2 poezii, 0 proze
Issa
S-a nascut in satul Kashiwabara, situat in provincia Shinano, cunoscuta in ziua de azi drept prefectura Hagano. Numele sau era Yataro, fiind primul fiu al unui fermier, supranumit Kobayashi. Pe cand avea trei ani, ii moare mama, ramanand spre a fi crescut in grija bunicii. 5 ani mai tarziu, tatal se recasatoreaste, noua sotie purtandu-se intr-adevar ca o mama vitrega fata de micul Yataro. La 14 ani ii moare bunica, anul urmator plecand la Edo (actualul Tokyo). Nimeni nu stie ce a facut urmatorii 10 ani. Il regasim la varsta de 25 de ani ca membru al scolii de haiku \"Chikua\", sciind sub pseudonimul Ykio. Ulterior il va schimba in Issa (Ceasca-de-Ceai). In 1790, devine maestrul scolii \"Chikua\". In 1801 se intoarce temporar in satul natal, unde isi gaseste tatal pe moarte. Acesta il va pune sa promita ca va ramane sa aiba grija de familie, insa din cauza mamei vitrege si a fratelui din aceasta de-a doua casatorie, nu-si va putea tine promisiunea. De-abia in februarie 1813 se...
8 poezii, 0 proze
Când punea mâna pe pix
de ion untaru
Poezii de trei parale Înclinau balanța-n jos: O rețetă cu mult sos Când îi dai drumul la vale; Când punea mâna pe pix, Se credea un clasic verde Ghinionul care pierde Gloria la punctul fix Vinovat ca...
Cvadragenara
de Ioan Suciu
Era în vremea când copiii erau șefi prin instituții iar vârstnicii erau elevi în clasele primare sau se jucau leapșa în parcuri. Atunci m-am îndrăgostit de o bătrână. De fapt, nu era bătrână stricto...
Când mă plictisesc ucid dragoni
de Albert Cătănuș
Într-o zi am un omorât un dragon negru. Stătea la colțul străzii și punea piedică îngerilor bâlbâiți care fugeau spre Alimentara 66. Venise un tir cu portocale de la muntele Athos. 17 ore m-am...
Cîrciuma lui Bicuță (2)
de Liviu Nanu
Ploua. Norii băteau darabana cu degete lichide pe acoperișul de tablă ai cârciumii în ritmul manelelor din casetofon. Consumatorii intrau atunci într-o stare de melancolie, se goleau mai multe...
Bere
de Vlad Gândilă
O terasă. Se servește bere rece la halbă. E mai și e destul de cald afară, astfel că mușterii acestui orăsel prăpădit ies spre a lua o gură de aer, și nu numai. La o masă șade un june, relativ...
Rolurile unui film inversat
de Raluca Oana Helgiu
Deodată, m-am trezit vorbind în fața unor oameni, cărora nu le vedeam fețele. Vorbeam așa, fără să mă opresc. Ore în șir. Le povesteam cum mi-e frică. Le șopteam că până la cei 23 de ani ai mei, nu...
Serviciu confort 3
de LaurA MusaT
III. În tren, oamenii comunicau din priviri. În cazul în care aveai mai mult de mers, puteai să-ți faci o mulțime de cunoștinte noi. Era și un lucru util pentru că cei care ajung la serviciu la ora...
Unicul Diamant
de Marius-Andrei Zoican
1. “Romanul acesta va deveni probabil bestsellerul sfârșitului de mileniu”. Abia m-am putut abține să nu izbucnesc în râs. Mă întrebam câți oameni, la data publicării cărții, în 1993, au crezut cele...
Astăzi am aflat ce-i frica
de tincuta horonceanu bernevic
De dimineață am avut o inimă rea. Adică simțeam în piept o ceață nehotărâtă. Dacă e albă sau gri. La școală am băieți în clasă. Nu sunt prea deștepți. Adică nu la note ci așa în general. Uneori sunt...