Bere

O terasă. Se servește bere rece la halbă. E mai și e destul de cald afară, astfel că mușterii acestui orăsel prăpădit ies spre a lua o gură de aer, și nu numai. La o masă șade un june, relativ plicitisit, jucându-se cu părul lung și nu tocmai bine îngrijit astăzi. Se uită lung, așteptând chelnerița care se încăpățânează să nu apară. Îi observă pe ceilalți de parcă ar fi la cinema. Lume pestriță, cu ciubote multicolore și pantaloni militărești, machiaj strident la dame și freze geluite la juni. Se face din ce în ce mai cald și fata zăbovește undeva la o masă îndepărtată, gesticulând și distrându-se copios cu două personaje de sex tare. Junele nostru continuă să se uite când în gol, gândindu-se la numai el știe ce, când la orătăniile pestrițe din jur și de pe bulevard. A dracului primăvara asta, își zice el în sinea dânsului. Iepureala e în toi. Numai ce vine fata. Junele încă se întreabă ce a determinat-o să îi părăsească pe cei doi vlăjgani cu chef de vorbă și nu numai. Fata întreabă: - Bună ziua, ce doriți? - Ce doresc, răspunde junele după câteva secunde de chibzuință, mai degrabă lui decât chelnăriței. Fata observă că aceste cuvinte au fost spuse după ce tânărul își desprinsese privile dânsului din privirile dumneaei. - Păi nu știu, tu știi, zice ea, amuzată în sine, bătând ușor cu pixul în carnețelul din mâna stângă. - O bere. - De care? - Bună. Fata râde. - Bună bună, dar de care? Stela, Tuborg, Becks, Heineken? - Din aia. Privirile li se încleștează, tânărul pare evident convins că fata a receptat comanda fără echivoc. - Heineken? zice fata, sperând că scapă. - Dacă-mi place să-mi aduci, o lămurește junele. Fata notează Heineken. - Altceva mai dorești? - Dacă mai doresc îmi mai aduci? Fata afișează o ușoară exasperare, neștiind exact dacă individul se dă la ea, face haz ieftin sau nu e în toate toanele. - Păi sigur că da! Ceva de mâncare, poate? - Nu, zice tânărul, sprijinindu-și obrazul în pumn și uitându-se oarecum plictisit la ea. - Deci asta e tot, zice fata. - Așa zic și eu, răspunde flăcăul. - OK, zice fata, și afișează un zâmbet scurt în timp ce scrijelește comanda în carnet. Tânărul rămâne singur și așteaptă berea. Nu l-a întrebat dacă vrea o halbă mică sau mare, își amintește el. Nici el nu prea știe de care vrea. Adică, aia mare e mare și e greu de băut, dar aia mică, deși e mică, încape cum trebuie. Dar parcă e loc pentru mai mult. În fond, nu-i așa, afară e cald și e primăvară. Au și înflorit copacii. Tiha! Parcă deunăzi trebuia să-ți pui fular și să-ți închei geaca până sus. Cu coatele pe masă, sprijinindu-se într-un pumn, junele meditează. Alea alea. Ptii drace. Viața e nașpa, conchide. A venit fata. - Vrei bere la halbă mare sau mică? Am uitat să întreb, scuze. Junele observează fata în detaliu. Nu cade ochiul și nici perii nu se scoală dube mână – și, evident, nu numai. Bine-i șade chelnăriță. Un pic mai puțin machiaj rozuliu ar da ceva mai bine. Ce contește, conchide. Noi avem altele pe cap. - Mare, zice el. Mare ce, se întreabă fata preț de o secundă, dar alungă rapid gândul. Încuvințează și intră în local să aducă berea. Parcă s-a mai infrigurat, zice junele în sine. Lumea merge mai încet și gălăgia nu mai zgârie urechile așa strident. Ce dracu. Într-un bloc din apropiere, o pisică dungată intră în subsol printr-o deschizătură. Junele se încheie la cămașă. După câteva minute vine din nou fata, aducând binemeritata bere. Ce ne-am face fără bere, își zice el. Se uită fix la fată, evitându-i ochii, trecând parcă dincolo de ea. Fata îi zâmbește și așează berea pe masă. - O bere mare, îl anunță, menținându-și zâmbetul. - Mersi, spune tânărul după câteva secunde, după care apucă halba de toartă și soarbe cu nesaț. Fata se întoarce la îndatoririle ei. Am zis că nu mai beau, își amintește el. Multe mai zic și eu. Mai ia câteva înghițituri. A dracului vremea asta, acum zece minute era fierbințeala în toi. Vântul începe să adie, destul cât să provoace un ușor discomfort. Junele ridică ochii spre cer. Câțiva nori, probabil va începe să plouă. Asta e, își zice, și mai soarbe puțin din bere. Pe stradă trece alt june care îl remarcă brusc pe tânărul nostru. Vesel, se așează la masa primului, și îi strânge acestuia mâna ușor tremurândă. - Ce mai faci, bă? - Bine, bă. - Cum merge cu alea alea? Tânărul nu s-a mai gândit de mult serios la alea alea – de fiecare dată când se gândește să înceapă îl apucă o durere de cap, pe care o dată o punea pe seama berii, până și-a dat seama că durerile de cap vin și când nu bei. - Nasol. - Ce mama dracului, dădu înțelegător din cap al doilea june. Noi să fim sănătoși. - Că bine zici. Fata vine la țanc. - Ce vă aduc? întreabă ea, jovială. - Nește bere, zice al doilea tânăr. Fata pricepe destul de rapid, studiindu-l pe cel de-al doilea june, cu burta pronunțată, dar nu obscenă, și cu ochii roșii dar vioi, că nici acestuia nu îi pasă ce bere aduce, cât timp e bună. - Bună să fie, nu? întreabă ea. - Mai încape vorbă! zic amândoi deodată. Cuvintele le erup din gură simultan, ca la comandă. Fetei îi e frig, are fusta prea scurtă și bate vântul. Cel de-al doilea june își plimbă ochii pe picioarele ei, fără un scop anume, în trecere. Fata ar mai vrea să zică ceva, se răzgândește, și pleacă înauntru după bere. Primul june și-a terminat berea din câteva înghițituri, așteaptă alta. Nu șade bine să stai pe sec. - Bă, așa-i că-i anpulea? zice al doilea, cu un spleen de-ți mânca sufletul. - Clar. În jenere zici? - Poi. Tăcere scurtă, amândoi studiază vântul care se luptă cu umbrela verde decolorată de deasupra mesei albe de plastic ieftin. În jur nu prea mai e nimeni, și amândoi au senzația că fata nu se grăbește cu berea. - Tulai tu, bă. Ie frig. - Ata ete, zice primul june. - Apăi? - Noa. Singurii clienți, cei doi vlăjgani care conversau cu fata mai devreme, încep să injure cu silă de mama mă-sii – și nu numai. Groși, păroși și cam bronzați, se ceartă fiecare pe glasul lui, peorând fiecare spurcăciunile lui preferate. Tinerii noștri stau calmi, cam obosiți, ce-i drept, și așteaptă. Încep să vorbească despre biserică. - Îl știi p-ăla cu popa și mâța? - Dracu știe. - Noa , mere popa cu tramvaiu’ și la un moment dat pune batmanu’ frână brusc. - Așa. - Intrase o mâță sub roți. Popa își pierde echilibrul, cade pe scări și dă cu capul. Noa, încearcă să se ridice, da’ vede numai negru în fața ochilor. Primul june așteaptă continuarea, care se încăpățânează să nu mai vină. - Bun, și? - Păi mâța era neagră. - A. Junele se uită la ceas. Cam târziu. - Purcedem? - Ncotro? - Nush. - Păi să vină berea. - Nu mai vine. O plictiseală cruntă îl lovește pe tânăr în moalele capului. O lehamite înfiorătoare, o lene groasă și spumoasă ca și berea mult așteptată. - Cât e ceasul? întreabă cel de-al doilea. S-a uitat, dar nu mai știe. Se uită iar, absent. - Fo’ opt. - Ai trebi? - Þi-am zis. Alea alea. Al doilea june ridică din sprâncene și oftează lung, înțelegând situația delicată în care se află primul. - Las’ că vine berea. Așteaptă în tăcere câteva minute. A dracului fufă. Se ridică amândoi când începe brusc să plouă torențial. - Giculeee! Am belit banana! Primul june îl ia pe Cristos în deșert de câteva ori. Cel de-al doilea, ca prin minune, simte miros de hamei. Curios, scoate limba și lasă papilele să adulmece picurii de ploaie. Cam amară ploaia asta, își zice. Stai...asta nu e apă! Realizarea bruscă îl pocnește mai ceva decât îl pocnise lenea pe primul tânăr. - Ian auzi, te-au botezat când erai mic? - Contește? - Scoate limba. Tânărul scoate limba și lasă picăturile să i se prelingă pe gâtlej. Nu-i vine să creadă. Ia halba de pe masă și, înfierbântat de revelație, o ține în ploaie, colectând licoarea binecuvântată și spumoasă cu care fata nu mai binevoise să-i servească. Îl năpădește o dragoste luminoasă și plină de har pentru toți Cristoșii. - Bă, hai să ne pocăim.