"Când nu știi ce cruce duce..." – 20733 rezultate
0.03 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
SLserban dacia lavinia
E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!
1 poezii, 0 proze
CEConsuella Efrim
Sunt un picur de roua pe geamul spalat de o ploaie divina. Mi-au crescut aripi doar ca aiba ce sa-mi taie. M-au lasat sa vad doar ca sa vad ce nu pot avea... si totusi... sunt o forta a naturii, salbatica si timida in anotimpuri de o diversitate socanta uneori; sunt visul unui barbat care refuza sa ma gaseasca, sunt mama perfecta a unui copil care inca ma asteapta plangand, sunt sotia unui barbat care nu va stii niciodata ce a pierdut si speranta intr-un pumn de soare strans cu forta unui taifun. Sunt un strop de roua amestecat barbar cu ploaia divina ce iti curge din cand in cand pe geam... si uneori in suflet...
44 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
SGSandu Gabriela
~Studii *1999-2004- GRUPUL SCOLAR ,,SFANTA MARIA’’, Galați; *15-21 mai 2002-premiul I la sesiunea de comunicări științifice, FILOZOFIE, din cadrul săptămânii liceului ,,Sfânta Maria’’; *2004- Universitatea ,,Dunărea de Jos’’, Galați, Facultatea de LITERE SI TEOLOGIE, secția Stiințele Comunicării, JURNALISM-ENGLEZA; *2007- Bursa de studiu la Università degli Studi di Trieste- Italia. !Imi place sa calatoresc... Ma fascineaza puterea cuvantului, iar daca ar fi sa va spun ce as vrea sa devin "cand voi fi mare", as spune..."dresor" de cuvinte- e tare greu sa le stapanesti, iar cand ajungi sa o faci, esti deja dependent de ele. Cat de frumos suna...dependent de cuvinte... Cuvintele sunt parte din noi, sunt parte din fiinta noastra; e minunat sa stii sa le stapanesti, dar ce faci atunci cand te stapanesc ele pe tine? Tocmai asa stau lucrurile si cand vorbim de poezie- nu tu stapanesti cuvintele, ci ele ,prin incredibila lor forta, te stapanesc pe tine. Poetul nu face altceva decat sa...
15 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
Rocsana Cristina
As vrea si eu sa fiu normala Un simplu copil Inocent Cuminte Care nu stie ce inseamna viata Insa mie mi-a daruit sansa de a vedea Totul si cu totul ALTCEVA! o lume diferita Una, in care nu s-ar simte nimeni BINE! Sunt diferita de ceilalti Nimeni nu poate sa ma inteleaga cand Este vorba de ... pur si simplu DRAGOSTE! As vrea si eu sa fiu normala Ca toti ceilalti copii! Sa nu simt anumite lucruri Care imi pune viata in pericol Si ma face sa sufar ENORM de MULT! !!!VrEaOjEoSaFiUnOrMaLa!!!~
0 poezii, 0 proze
ETEmil Tudorache
Un maltrator de cuvinte, care simte nevoia să scrie (de la 10 ani) și nu știe ce scrie (nici la 25). Trecător printr-o facultate de jurnalistică și un master de comunicare (evident, la SNSPA), actualemente făuritor de site-uri. Atins de șansă la finele anului 2002 când am debutat în revista Convorbiri literare, recidivând în 2003 și 2004, de data asta, și în săptămânalul U.S.R.-ului din ziarul Ziua, ca apoi, epuizat, să iau o scurtă pauză de vreo 2 ani. Devenit membru cu acte în regulă al comunității poezie.ro (așa se numea pe vremea mea) la începutul anului 2002, martor la propria-mi metamorfoză de la simplu membru la tânără nesperată speranță apoi instigator la revoltă și mai apoi martir-dezertor iar la final anonim la -10 nivel, am căzut în capcana de a crede că această comunitate poate fi prima mișcare literară virtuală pentru care poezia transcede granițele cuvântului. Nostalgic după era mea, acum aproape dispărută, cu prieteni câștigați datorită acestei comunități cu care am...
104 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Când nu știi ce cruce duce...
de Aurora Luchian
Un gândac suflând greoi, Oploșit pe sub trifoi, Ori de lene sau de soare, E tratat ca o eroare. Nu se spală niciodat*, Și e poreclit ”Pătat”, Că din cap până-n picioare, E doar pete de mâncare. Cu...
Renuntul
de Paduraru Mihai
Renuntul Imi e frig si frica ma ingheata, Caci tot ce am mai scump in viata, Imi pleaca mie insumi si ma lasa. Caci tu nu poti sa ma ajungi, Ai ochii reci si ma dezgheata. De\'oi fi nebun, Sa nu ma...
Nepasare
de Paduraru Mihai
Nepasare Si sa stii sa nu te temi, E a incepe sa inveti, Cum ca viata e minciuna, Si ca moartea e pedeapsa. Pedepsit voi fi pe veci, Desi viata a fost scurta, Si cand luna va apune, Styxul il voi...
Colindul celui fara de tara
de Adrian Păunescu
Unde-ai fi si unde te-ai tot duce Cât ai fi de rău sau cât de bun, Că mai crezi sau nu mai crezi in cruce Cel mai greu îti este de Crăciun. Când se strâng străinii pe la case Si aprind lumini în...
Colindul celui fara tara
de Adrian Păunescu
Unde-ai fi si unde te-ai tot duce Cat ai fi de rau sau cat de bun, Ca mai crezi sau nu mai crezi in cruce Cel mai greu iti este de Craciun. Cand se strang strainii pe la case Si aprind lumini in...
Coroana mortuară
de Grig Salvan
Suntem într-a 12-a, spre finele anilor de liceu, pe care sperăm să-l încheiem cu bine, să scăpăm de toate amenințările de corigențe și cu fața curată la purtare. Nu suntem noi cei mai răi din liceu,...
Sonia cu accent grav și hiat (5)
de Daniela Luminita Teleoaca
Cunoaștem cu toții, desigur, sentimentul acela al adâncirii prea acute, aproape autistă, în sine. Din narcisim? Din nihilism? Dintr-o părere prea puțin pozitivă despre tine? Dintr-o neîncredere...
zona zero
de Daniela Bîrzu
soare învelit în sârmă ghimpată razele sale murdare curg peste oraș. zona zero. un loc de unde pleci si te întorci mereu pe benzile cu limitatoare de viteză precum și noi ne oprim să ne facem cruce...
Romanul X
de Antrei Kranich
1. Nevastă-mea adoră văduvele. În fiecare joi face o listă de cumpărături. Inventariază frigiderul. Împarte o foaie în cinci coloane, numerotate cu cifre romane. Mai întâi caligrafiază cuvântul...