"Blanche" – 1194 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
LLuiza
14 poezii, 0 proze
MMMaram al - Masri
Maram al-Masri est née en 1962 à Lattaquié en Syrie, sur cette rive de la Méditerranée située à vingt milles marins à peine de l\'île de Cypris. Vivant à Paris depuis 1982, cette jeune Syrienne, après un premier livre publié en 1984 à Damas sous le titre \"Je te menace d\'une colombe blanche\", revient à la poésie avec \"Cerise rouge sur un carrelage blanc\", édité à Tunis par les éditions de L\'Or du Temps, en 1997, et salué par la critique des pays arabes. Le tout récent prix du Forum culturel libanais en France, auquel a participé le poète libanais Adonis et destiné à récompenser toute création littéraire arabe, lui a été attribué en mars 1998. D\'autre part, ce livre a été traduit en espagnol et en partie en anglais, en allemand, en Italien et en turc. Cette poésie est le cri étouffé et nu de la femme qui attend tout de l\'homme aimé. Cette revendication féminine bien éloignée de toute préoccupation hédoniste, n\'est pas non plus une nouvelle voix qui soulèverait la chape de plomb...
1 poezii, 0 proze
MCMaurice Carême
Maurice Carême est né le 12 mai 1899 à Wavre, d'un père peintre en bâtiment et d'une mère épicière, il a deux sœurs et deux frères. Il passe son enfance à Wavre. À 19 ans, il écrit ses premiers vers de lois inspirés par une amie d'enfance. Il devient instituteur de métier en 1918, tout en continuant à écrire comptines et poésies. Après une période de futurisme (1928-1932), il revient à une poésie simple à destination de la jeunesse. En 1937, le poète s'installe à Anderlecht (Belgique) où il passera le reste de sa vie. À partir de 1943, il se consacre pleinement à la littérature. Il habitera surtout, avenue Nelly-Melba, une maison dite « La Maison blanche » à Anderlecht, aujourd'hui Musée Maurice Carême. Il meurt le 13 janvier 1978 à 79 ans. Après s'être occupé de La Revue indépendante, Maurice Carême collabore à la revue Anthologie de Georges Linze puis entre à La Revue sincère (1922). Élu « Prince en poésie » au Café Procope à Paris en 1972 - une plaque commémorative apposée sur la...
26 poezii, 0 proze
Pierre-Jean Jouve
Pierre Jean Jouve (né à Arras le 11 octobre 1887, mort à Paris le 8 janvier 1976) est un écrivain, poète, romancier et critique français. Pierre Jean Jouve a eu plusieurs vies. Avant 1914, il est un des écrivains de l\'unanimisme, ce mouvement créé par Jules Romains, puis un membre actif du mouvement pacifiste animé par Romain Rolland pendant la Première Guerre mondiale. A partir de 1921, une profonde rupture a lieu grâce à sa seconde épouse, la psychanalyste Blanche Reverchon, traductrice de Freud (1923) et amie de Jacques Lacan. Elle fait de lui l\'un des premiers écrivains à affronter la psychanalyse et à montrer l\'importance de l\'inconscient dans la création artistique — et cela dès le milieu des années 1920. On peut citer parmi les œuvres de cette époque ses recueils de poèmes : Les Noces (1925-1931), Sueur de Sang (1933-1935), Matière céleste (1937), et ses romans : Le Monde désert (1927), Hécate (1928), Vagadu (1931), La...
1 poezii, 0 proze
MBMichel Bataille
Michel Bataille, né le 25 mars 1926 à Paris et mort le 28 février 2008 à Clamart est un écrivain français. Il réalise des études d'architecture à l'Ecole nationale supérieure des Beaux-Arts. En 1947, il obtient le Prix Stendhal pour son premier roman Patrick. En 1950, après La Marche du soleil, il s'arrête d'écrire. Treize ans plus tard, il abandonne son métier d'architecte et se consacre à l'écriture. Patrick (1947) La Marche du soleil (1950) Cinq Jours d'automne (1963), adapté pour la télévision Le Feu du ciel (1964) Une pyramide sur la mer, qui obtient le Prix des Deux Magots (1965) La Ville des fous (1966) Un essai sur Gilles de Rais (1967); J'ai lu, n° A192, coll. « L'Aventure mystérieuse » L'Arbre de Noël (1967), Plume d'or du Figaro littéraire, grand succès de librairie puis de cinéma (ISBN 2266132415) Une colère blanche (1969) Le Cri dans le mur (Prix Jean Cocteau 1970) Les Jours meilleurs (1973), Prix des Maisons de la Presse en 1974 (document) Cendres sur la mer (1975).
1 poezii, 0 proze
XZXu Zhimo
1896-1931 fiul unui bancher din Zheijiang studii de economie in Shanghai, Tianjin si statele Unite, apoi a urmat literele la Cambridge, Anglia. a facut traduceri din Tagore, Edgar Middleton, W. Blake A pierit la 19 noiembrie 1931 intr-un accident de avion. Volume de poezii: Poezii, Shi (1925); Frunze cazatoare, Luo ye
1 poezii, 0 proze
LMLorenzo de Medici (zis il Magnifico)
1449-1492 Descendent al familiei de bancheri mecenați Medici, nepot al fondatorului Academiei neoplatonice din Florența, Cosimo, “Părintele Patriei”, fiu al lui Piero dei Medici și al Lucreziei Tornabuoni, Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a moștenit mai mult de la bunic decât de la tată iscusința în conducerea treburilor de stat și receptivitatea față de artă și față de tot ce e frumos. De foarte tânăr a făcut studii cu iluștri învățați, împletind învățătura cu instruirea politică și călătoriile în peninsulă. După moartea tatălui său ajunge în fruntea statului florentin, pe care îl va conduce cu abilitate timp de 23 de ani. Acești ani constituie perioada cea mai strălucită din istoria Florenței pe care el a ridicat-o la nivelul de model al civilizației Renașterii și al culturii umaniste. Politician de geniu și diplomat neîntrecut, a fost totodată și un om de o vastă cultură și un mare protector al literaturii și artelor. De prețuirea și sprijinul său s-au bucurat cei mai mari...
2 poezii, 0 proze
PCPierre de Saint Cloud
This skillful and cultured poet brought the adventures of Renart the Fox, known previously only in Latin, to a wider, French-speaking public. The two earliest branches of the Roman de Renart, II and Va (ca. 1174–77), which relate the love affair of Renart and Hersent the she-wolf, are attributed to him. Though he imitated Ysengrimus for three episodes (“Renart and Chantecler,” “Renart and the Titmouse,” “Renart and Hersent”) and Marie de France for another (“The Fox and the Crow”), “Renart and Tibert the Cat” is his own invention. He pokes fun at the legal system, pontifical legates and certain religious institutions, princes and nobles, through a subtle parody, intended largely to evoke laughter, of the chansons de geste and Arthurian romance. He was read and imitated by French and foreign authors of beast epics, such as Jacquemart Gielée, Heinrich der Glîchezâre, and Chaucer), by fabulists and writers of exempla (Eudes de Cheriton, Nicole Bozon, Jacques de Vitry), and by Philippe de...
9 poezii, 0 proze
RDRobert Duncan
Robert Duncan (January 7, 1919 – February 3, 1988) was an American poet and a student of H.D. and the Western esoteric tradition who spent most of his career in and around San Francisco. Though associated with any number of literary traditions and schools, Duncan is often identified with the New American Poetry and Black Mountain poets. Duncan's mature work emerged in the 1950s from within the literary context of Beat culture and today he is also identified as a key figure in the San Francisco Renaissance. During the 1960s, Duncan achieved considerable artistic and critical success with three books; The Opening of the Field (1960), Roots and Branches (1964), and Bending the Bow (1968). These are generally considered to be his most significant works. His poetry is modernist in its preference for the impersonal, mythic, and hieratic, but Romantic in its privileging of the organic, the irrational and primordial, the not-yet-articulate blindly making its way into language like salmon...
1 poezii, 0 proze
Anacreon
Anacreon - în greaca veche Ανακρεων - (n. ca. 550 î. Hr., după alții 570 sau 580 - d. 488 sau 464 sau 495) a fost poet liric grec antic, celebru prin ale sale imnuri și cântece de banchet. Mai târziu a fost inclus în lista canonică a celor nouă poeți (alături de Alcman, Sappho, Alceus, Stesihoros, Ibicos, Simonides, Pindar, Bacchylide).
1 poezii, 0 proze
Dame Blanche et Golem
de Ela Victoria Luca
desfac în felii timpul precum fructele nopții mă arcuiesc într-o insomnie oranj primesc blestemul trupului te instig la descompunere în păcate le simți trecând prin sânge în șir indian te înfioară ca...
magie blanche
de Madalina STATE
se surpă minuțios în acest capăt de vi(ce)s cele șapte capete de balaur drumuri deploaie aripi dintr-un interval în altul a chaque fois q'une tete tombe socoteala capetelor tenue il y a longtemps...
la chemise blanche
de bratu marian viorel
cred că niciodată nu știi mai multe ca atunci cînd te naști deșii să vorbești inveți greu,să simți nu poți decît cu ajutor divin. știu acum ca sufletul nu moare niciodată,și că,depinde de noi cît de...
Luna de nea (La lune blanche)
de Paul Verlaine
Luna de nea Bate-n pădure; Susură-abia Line murmure Sub rămurea... O, scumpa mea! Se vede-ntreagă În iazul clar, Salcia neagră În care-arar, Vântul suspină... Visul să vină... Liniștea dulce Coboară...
La cîteva zile după facerea lumii
de Gelu Bogdan Marin
... fumée blanche flacăra rece a unei femei acoperă cu aripile sale goliciunea trupului meu preoteasă suverană a orgiei ce avea să se întîmple mă primenești ca înaintea unei spovedanii devin o...
Solitude
de Ela Victoria Luca
ma solitude blanche singurătatea mea albă me regarde comme un oiseau mă privește ca o pasăre perdu parmi les branches pierdută printre crengi la pluie tombe sur ses ailes ploaia îi cade pe aripi...
Pagini albe (6)
de Ela Victoria Luca
Paris, 3 iunie 2005 As fi vrut sa scriu despre \"les blanches pages de mon âme\" la intoarcerea mea in tara. Ceea ce de altminteri voi face, caci toate dorintele mele imi sunt implinite azi. Nu scriu...
hy, bob
de Ela Victoria Luca
azi fenomen ciudat m-a pișcat o sepie de buric parc-aș fi înghițit orez (prăjit) cu fructe de mare hop un crab mă întreabă - debusolat - what a fuck? nu nu îi răspund fac o piruetă pe sub pântec îl...
chocolat et vincent pralinés
de tania cozianu
monsieur vincent își petrece amiezile pe străduțele din cartierul de vest măsoară cu ochi decenți dunga ciorapului centrată corect pe glezna domnișoarei marie-claire de la magazinul de antichități...
Balada doamnelor din alte vremuri
de François Villon
Ballade des dames du temps jadis Dites-moi où, n'en quel pays, Est Flora la belle Romaine, Archipiades, ni Thaïs, Qui fut sa cousine germaine, Écho parlant quand bruit on mène Dessus rivière ou sur...