"Bătrânul... de noi" – 16562 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
Istrate Victor
Exist,eu, numarator de frunze cazatoare!
1 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
MDManciulea Dan
1989 - membru al Cenaclului literar "Arthur Enașescu" din Rîmnicu Sărat 1990-1992 - am publicat articole în "Doina" - revista Cenaclului "Arthur Enașescu" 1992 - premiul I la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1993 - premiul II la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1994 - premiul I la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1995 - 2005 - membru al Cenaclului literar care activa pe lîngă Casa de cultură a municipiului Rîmnicu Sărat, am publicat sporadic proză scurtă, fantastică și umoristică (nu simultan), în ziarele județului Buzău : Opinia, Muntenia, Amprenta 1999 - am publicat o colecție de povestiri fantastice - "Bătrânul Dan" la editura Rafet, din localitate 2003 - Mențiune la Concursul de creație literară "Radu Rosetti" - Onești - ediția a V-a 2004 - Revista "Anticipația" mi-a publicat povestirea "Călușarii", în numărul 568
3 poezii, 0 proze
LSLuis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
DCDoru Ciucescu
E-mail: ciucescud5@yahoo.com Blog: www.carturaria.com Doru Ciucescu s-a născut pe 30 aprilie 1946 la Bacău. Este profesor asociat la Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău. A scris nouăsprezece cărți cu profil didactic, precum și douăsprezece de proză ("Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca", "Peste Prut și mai departe ...", "Străluciri diamantine în Israel", "Grecia năbădăiosului înamorat, Zeus", "Destine din spațiul saharo-siberian", "Gulagul din umbra palmierilor", "De-ale cărturăriei de odinioară", "Scrisorile unui nistro-tisean", "Bătrânul și Cuba", "Vietnam, mumia comunistă reîncarnată în dragon capitalist", "File din istoria șoptită a românilor", "Cambodgia supraviețuitorilor din comunismul maximalist al khmerilor roșii"), două de poezie ("Declamații de la tribuna timpului", "Poezii patriotice trilingve * Poèmes patriotiques trilingues * Patriotic Trilingual Poems") și două de publicistică ("De ce fugi tu, tinere?", "Cu ochii peste gard"). Lui Doru Ciucescu i-au...
244 poezii, 0 proze
GCGeorge Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...
102 poezii, 0 proze
TQTana Qvil
Tana Qvil alias Maria Ana Oardă (n. 27 decembrie 1894, București, d. ?) este o poetă româncă, soția lui Ion Vinea. Inedita poreclă vine de la numele soției regelui roman Tarquiniu Bătrânul, Tanaquil (nume găsit la întâmplare de poetă într-un Larousse). Tatăl poetei a fost medic de profesie, în timp ce mama a fost profesoară secundară. A studiat la facultatea de litere din București. Pentru câțiva ani ea va preda română și istorie, înainte ca să se reprofileze, tot temporar, pe traduceri. Colaborează prima dată în 1997 la Deșteptarea politică și socială, zis și Chemarea, publicație de stânga condusă de Ion Vinea. A publicat doar în Clopotul lui H. Gad și mai ales în Contimporanul. Își strânge versurile în volum abia în 1968, după modelul soțului ei. Opere * Nocturne, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cu prefață de Sașa Pană și copertă de Smaranda Banu)
5 poezii, 0 proze
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
MBmircea batranu
Retras din motive de cenzura!
2 poezii, 0 proze
Bătrânul... de noi
de Daniel Aurelian Rădulescu
Ca umbre, albite în cânepie paloare, Cu păr un bumbac, rar de secete-n fire, Mișcând șovăielnic reala amintire, Pășesc gânditori… cu mirări de stupoare. Arar de pasaj pe trotuare prea lungi,...
Dincolo de noi
de ghinea vasile
În 2012, după o absență de aproximativ 13 ani, Dan Manciulea revine în peisajul literar râmnicean cu volumul „Mici apocalipse de adormit omenirea” la Editura „Rafet”. Rămâne același prozator unic în...
un veac de singuratate
de Monica-Ioana Bălan
nici nu-ti mai spun azi ca nu am chef de tine (de mine si de tine, de noi, noi amandoi) stii deja ca nu m-ar deranja sa pleci, in definitiv, un veac de singuratate e mai mult decat pot indura mai...
Bătrânul
de Mihaela Roxana Boboc
El era la marginea vârstei, acolo în locul din care poți privi detașat sau cu spaimă. El a ales a treia opțiune pe care n-a întrevăzut-o nimeni Să nu privească în urmă, ziua era prins în clișeul...
joia morilor de trup
de Ela Victoria Luca
tac îndelung îmi privesc trupul se desface încet încet niște cratere din care iese chipul tău gropi largi de unde se propagă voci grunjoase până se face loc pământului între oasele mele prelungi...
Actele de sub vârghină
de nicolae tomescu
De sus, de la etajul șapte se vede strada pustie. Doar din când în când trece câte un om grăbit cu fața coperită de mască. De undeva, de departe, se aud sunetele sinistre ale mașinilor SMURD ce,...
Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în regim comunist
de Momentan Indisponibil
Abuzuri. Atrocități. Crime. Ani petrecuți în temnițele Securității. Spulberarea elanurilor și speranțelor. Acestea sunt doar câteva din nedreptățile comise de ‘justiția’ comunistă asupra celor care...
Casa de pe strada Popa Nan
de Anca Tomici
Casa de pe strada Popa Nan ... Din casa de pe strada Popa Nan nu-mi amintesc prea multe. Peretii vopsiti in alb, tablourile atarnand obosite in piroane groase, pianina asezata in mijlocul...
Suflete de clorofila
de Ciobotaru Marian
Se bucură și el timid de lumina ce-l învăluia și a căutat să intre în armonie cu tot ceea ce-l înconjura. Își privea admirativ cele trei ramuri dar imediat era copleșit de înălțimea celor din jur....
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (V)
de florin caragiu
Într-o vară, eram la munte și au apărut niște haite de lupi, cum nici bătrânii nu mai pomeniseră. Domnule, aproape că au mâncat toți câinii cei buni, dar ce să mai vorbesc despre oi, capre sau vaci,...