Poezie
un veac de singuratate
(varianta Vama Veche)
1 min lectură·
Mediu
nici nu-ti mai spun azi
ca nu am chef de tine
(de mine si de tine,
de noi, noi amandoi)
stii deja ca nu m-ar deranja
sa pleci,
in definitiv,
un veac de singuratate
e mai mult decat pot indura
mai vorbeam cu soarele si cu vantul
si au lasat sa se inteleaga
ca nu mai sponsorizeaza primavara,
au prins ultimul tren spre vama
si de un veac nu mai stiu nimic de ei
pana si dragostea din vara
a expirat de un an si o luna
singurul meu prieten
e trist, rece si ma asteapta,
ma asteapta sa-l trag de pe teava
(nu i-am spus inca
sa o lasam pe altadata)
am incurcat anotimpurile,
zilele cu noptile
si blestemata asta de viata
cu o moarte imprumutata,
(am o singura speranta)
mi-a promis batranul vanzator_a_toate
ca la sfarsitul veacului
imi spune unde se gasesc
ochi cu inimi si piei de luna.
il mai astept pe sf. petru,
apoi, plec si eu pe jos
spre vama veche.
31 octombrie 2003
025561
0
Poezia place mai puțin la început, poate e prea diluat spre banal, dar finalul salvează.
Visez și eu la ochi cu inimi... spre vamă, birjar!
Andreea