"Aripi sfasiate...de vise purtate" – 16779 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
AFAripi de fluture
4 poezii, 0 proze
fara aripi
3 poezii, 0 proze
GHGabriela Horosanu
12 poezii, 0 proze
BABalaita Simona Adriana
7 octombrie 1981 Un om, Un suflet, Un spirit, O femeie..
28 poezii, 0 proze
BABogdan Anghel
3 poezii, 0 proze
MIRUNA
VIATA CU ZBORURI INALTE SI ....CATEODATA ....FARA ARIPI.
4 poezii, 0 proze
GEORGIANA ELENA PAVEL
" Sunt spirit din lacrimile unui inger fara aripi! "
10 poezii, 0 proze
LMLiliana Mușuc
Sunt zbor dacă-mi țeși aripi/Sunt dor dacă-mi făurești colivie/Sunt înger când ochii tăi se roagă/Și demon când ei acuză/Sunt prinț când am vise-n buzunar/Și cerșetor când le pierd.
20 poezii, 0 proze
Nicolae - Claudiu Marinescu
Cine sunt? "Sunt sarpele cu aripi de porumbel si vulturul cu cap de hiena... Sunt omul trist ce zambeste si cel ce rade plangand"... alegeti-va de aici ceea ce va place. Sunt si bun si rau in acelasi timp, sunt si prost si destept, si cumpatat si nebun, si am curaj sa ma tem... Nu-s decat un om, ca voi... asa ca nu prea conteaza cine sunt eu, ci mult mai mult conteaza cine sunteti voi... si ce aveti de spus. Eu unul sunt dispus sa ascult... Totul e sa vreti sa incercati.
59 poezii, 0 proze
CEConsuella Efrim
Sunt un picur de roua pe geamul spalat de o ploaie divina. Mi-au crescut aripi doar ca aiba ce sa-mi taie. M-au lasat sa vad doar ca sa vad ce nu pot avea... si totusi... sunt o forta a naturii, salbatica si timida in anotimpuri de o diversitate socanta uneori; sunt visul unui barbat care refuza sa ma gaseasca, sunt mama perfecta a unui copil care inca ma asteapta plangand, sunt sotia unui barbat care nu va stii niciodata ce a pierdut si speranta intr-un pumn de soare strans cu forta unui taifun. Sunt un strop de roua amestecat barbar cu ploaia divina ce iti curge din cand in cand pe geam... si uneori in suflet...
44 poezii, 0 proze
Aripi sfasiate...de vise purtate
de Ghimpu Elena Gabriela
Viata e reala,o i-au ca atare Dar doare,doare mult prea tare Te port in sufletul meu mereu Dar este mult,mult prea greu Cu fiecare zi ce trece Sufletul imi e tot mai rece Tu nu iti poti da seama Dar...
Adoris si Kromia (11)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia (11) Norii învolburați, zbuciumați și alergători se îngrămădeau în înaltul văzduhului insuflând fiori de teamă, atârnând amenințători peste orizontul neliniștit, pretutindeni în jur,...
Noaptea de ianuarie
de Alexandru Macedonski
I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu...
Iuliana Benedic [lizuca] - chemări suspendate în penumbre
de Maria Prochipiuc
zâmbetul meu sfâșiat l-ai închis în sfere de cristal, uneori le spargi la întâmplare, fâșiile se recompun diforme. *** buzele conturau singurătatea fără început fără sfârșit săruturi plânse dilatau...
Empo 48
de Pestrea Ion-Daniel
Frunzele au căzut, coroanele s-au descompus Au rămas marile aripi de pază. (Neasemuite vor fi oasele lui...) Omul moluscă vânează sub țărm. Palmieri onirici albaștri Plecați sub vântul colosal, Se...
Iubirea bestiei
de Florin Opran
Capitolul 3 Parintii Dianei erau ingrijorati. De cateva saptamani fica lor aproape ca nu mai vorbea cu nimeni, privea absenta si nu schita nici un gest. La liceu Diana devenise tot mai curtata si se...
raza de alb.astru
de Petrea Ciortan
raza de alb.astru Sfânt vin Cândva în ger am regăsit privirea unui înger alb astru luminând, beție de albastru, iar eu spre noi tot vin, sfânt vin băut în cerc, căci eu nu doar încerc să fie eu sunt...
Carmelia Leonte: Melancolii nimicitoare
de Valeria Manta Taicutu
Carmelia Leonte: Melancolii nimicitoare Atât de esențializată, încât pare ermetică, poezia Carmeliei Leonte transmite ecoul unei neliniștitoare suferințe, al luptei pentru recâștigarea sinelui,...
Norii gâtului
de Virgil Teodorescu
Sub ochii polipului întovărășind tremele regretelor pe câmpurile haotice de sare trec păsări mai mari decât nopțile trec saci vii care-ți acoperă șoldul ca o armată înfrântă și fugărită spre mare și...
Unsprezece Septembrie
de ovidiu cristian dinica
1 Bem pasărea fără aripi se aşază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu peşti toxici, alături de halba cu bere sortită...