"Apa albastră" – 20055 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
aparece
Rahat cu Apă Rece
Mihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
EIEmil Isac
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român. Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922). A studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece. Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare. După moartea sa, în 1954 a fost construit un...
13 poezii, 0 proze
DBdiana barabas
Am fost. Am fost bucuresteanca. Am absolvit Academia de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu in 1993, dupa care am devenit...calatoare. Am locuit la Montreal unde in 2000 am completat o teza de masterat in educatie artistica la Concordia University, al carui abstract e publicat pe site-ul institutiei. Din 2000 pana in prezent lucrez ca profesor de arte vizuale la liceu in sistemul IB (International Baccalaureate) la American International School-Riyadh, in Arabia Saudita. Am scris articole de specialitate (arte vizuale si educatie) in limba engleza in publicatiile universitatii si in revista comunitatii scolii americane din Riyad (Ma'wadeah). Nu am publicat nici un text de factura personala. Scriu in romana texe inspirate de propriile mele experiente in care includ si experienta textelor altora, reflectii pe marginea a ceea ce citesc. Traiesc intre Riyadh, Romania, Canada si, de curand Panama. Traiesc realmente intre pamant si apa, intre desert si jungla tropicala, intre locuri straine si...
2 poezii, 0 proze
DPDușan Petrovici
Dușan Petrovici (n. 23 august 1938, Varias, lângă Timișoara) sau Duoan Petrovic este un poet și traducător român contemporan de origine sârbă. A debutat în revista Orizont în 1965 și a debutat editorial în 1972 cu volumul Lebede ale puterii pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Stabilit în Düsseldorf, Germania, poetul lucrează în mod curent la volumul Însemnări atroce. Opere * Lebede ale puterii, Editura Albatros, București, 1972 * Obelisc, Editura Facla, Timișoara, 1974 * Neînceputa mireasmă, Editura Facla, Timișoara, 1975 * Obiecte pierdute, Editura Facla, Timișoara, 1980 * Clima temperată, Cartea Românească, București, 1981 * Autobiografie ermetică, Editura de Vest, Timișoara, 1992 * Erotica ermetică, 1994 (ediție bilingvă româno-germană) * Zaruri de apă, Colecția Brumar, Editura Brumar, Timișoara, 1999 * Nopți westfalice, Colecția Brumar, Editura Brumar, Timișoara, 2003 (cu ilustrații de Ioan Galea)
19 poezii, 0 proze
Nicolae Ioana
Nicolae Ioana (17.IX.1939, Racovița, j. Argeș – 20.I.2000), București) a fost un poet și prozator român. Este fiul Mariei (n. Ciocănea) și al lui Vasile Ioana, brutar. A urmat liceul la Pitești, absolvindu-l în 1954, apoi Facultatea de Filosifie a Universității din București (1959–1964). A avut diferite slujbe: pontator la Uzinele de Piese auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții auto din Pitești (1958–1959), redactor la Agerpres (1964–1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975–1982), redactor la Editura Sport – Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1967). (vezi DGLR – vol. 3, E/K) OPERA Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979;...
3 poezii, 0 proze
Miliodora Frânc
Încerc să înot fără să tai apa, Încerc să zbor fără să învârt aerul Încerc să mă târăsc fără să ating pământul Încerc să simt fără să gândesc
6 poezii, 0 proze
GEGheorghinete Elena-Diana
M-am nascut din vaporii de apa care si-au reluat ciclul in Dunare...trec printr-un continuu proces de sublimare. Am inceput pe la sfarsitul liceului sa tricotez un ciorap.Am luat sculuri de medicina si chimie, si intre timp am privit.Rezultatul? Neant...mi-am bagat piciorul in ciorap...era neterminat. Acum vreau sa reiau firul de medicina...e verde, asta-i culoarea mea, ma reprezinta. Poate voi termina ciorapul, poate nu. Cine stie? Eu nu. Stii tu?
2 poezii, 0 proze
SIscorus ilinca
Un picogram de măreție într-un lan de apă vie...
3 poezii, 0 proze
cralevici crina dora
mă plimb prin deșert...dacă voi găsi puțin apă voi spăla în ea fața sufletului. ce dacă nu sunt sigură că am suflet ?! îmi voi fărui unul plângând, chiar dacă lacrimile mele avide de apă vor usca și mai mult nisipul. voi desena pe el un cerc in care voi alerga până cand voi cadea in genunchi, apoi pe brânci, apoi voi cere iertare cercului ca voi fi fost nevoită sa îl tai în două prin existența mea.
1 poezii, 0 proze
Apa albastră
de Cristina Ivan
Râd fantasmele impure de dragostea noastră, căci ea nu există. Ambiotică, se vestejește într-o mare de absint toxic pentru zeii de rând. Îmi înghit păcatul, nimicnicia dulce Iubite, noi vom dispărea...
Apa albastră
de Cristina Ivan
Râd fantasmele impure de dragostea noastră, căci ea nu există. Ambiotică, se vestejește într-o mare de absint toxic pentru zeii de rând. Îmi înghit păcatul, nimicnicia dulce Iubite, noi vom dispărea...
Pushkar- Jurnalul indian
de Andrei Badea
Ochiul de apă albastră înconjurat de gene arcuite, trunchiuri aspre de palmieri, era nemișcat pe obrazul galben, zbârcit, plin de dune al deșertului. Rajastan. Un nume ca-n „O mie și una de nopți”....
ceas fără limbi
de Mihaela Postolache (Gorban)
am aruncat pietre în bazinul cu apă albastră să tulbur liniștea ce mă-nconjoară știam că chipul meu n-o să apară îmbrățișat de aripile tale am smuls florile din grădina cu stâlpi de piatră am crezut...
poemul cu tine
de liviu clisu
Acolo unde ne opriserăm noi să vorbim era o pompă de apă albastră îmi povesteai despre visele tale,era mereu un castel acolo iar tu salvai niște copii tu mereu salvezi pe cîte cineva pentru că toți...
Marea doar
de Florin DeRoxas
marea doar ma mai poate spala de jegul pacatelor mele, doar marea cu apa albastra din stele. marea doar ma poate curata de albastrul infinit, doar marea, cu tot ce am sau n-am gandit. marea doar mai...
oamenii
de Meda Bittermann
oamenii pe care i-am cunoscut aveau plete albe unii cu zâmbete încurcându-se cățelandri printre picioare alții aveau mâna dreaptă la chipiu cea stangă cu degetele încrucișate la spate unora le era...
Femeia-i o coasta de drac!
de Chepeneag Valentin
Femeia-i o coasta de drac! Un fulg de zapada la rece, Un vis efemer care trece, Spre apa albastra, din lac, Spre muntii imensi, care tac, De frica sa nu ii blesteme, Femeia! Ce poarta pe cap diademe!...
Lacrimi din ploaie
de Catalin Bucevschi
Lacrimi din ploaie Printre lacrimi și imagini acum, prin ploaie alerg cu picioarele goale. nu pot să nu-mi aduc aminte de apa albastră, de îngerul din ceață ce, printre tunete și fulgere râdea....