Poezie

poemul cu tine

1 min lectură·30 noiembrie 2008

Mediu

Acolo unde ne opriserăm noi să vorbim

era o pompă de apă albastră

îmi povesteai despre visele tale,era mereu un castel acolo

iar tu salvai niște copii

tu mereu salvezi pe cîte cineva

pentru că toți merităm asta.

Oamenii treceau pe lîngă noi și se opreau

să bea apă cu exactitate, păreau că semnează condica

pompa de apă albastră era un drastic director de conștiințe

vorbeam și tremuram de frig în seara ca un mamut din alaska

ne pregăteam să evităm sfîrșitul conversației, cuvintele se cîrlionțau în părul tău

lung și negru, se stingeau pe fața ta serioasă, acoperită de vise ciudate

în care plonjam și eu sperîndu-mi salvarea, tăcerea, aureola și soarta organică.

e greu să te pot acum atinge, ca atunci

cu greu îmi inchipui că te-aș putea vreodată cunoaște

mă întind în pat și pompa albastră de apă înfiptă în axis

se apropie de mine, mă aplec să beau, semnînd condica precum orice alt trecător

ce ar fi vrut să te cunoască fără să stie de ce.

Nu mi-e dor de tine

Sunt calm și te aștept

002.005

liviu clisu. “poemul cu tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-clisu/poezie/1812303/poemul-cu-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.