"Amoruri putrezite" – 282 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBogdan Petriceicu Hașdeu
Se trage dintr-o familie boierească de cărturari din Basarabia, născut la 16 februarie 1836(o alta variantă propusă este 26.02.1938) în preajma Cetății Hotinului, în satul Cristinești, ca fiu al boierului naționalist și savant Alexandru Hajdău. Atat tatăl său cât și bunicul au scris, e adevărat, în rusește, însă au abordat subiecte din universul românesc (folclorul și istoria națională). Înaintașii săi erau cărturari poligloți. A primit primele învațături în Polonia, unde tatăl său era professor. Bogdan vorbește de mic limbile română, polonă și rusă. Părinții se stabilesc în Basarabia, unde va învăța la un liceu din Chișinău. Apoi frecventează Universitatea din Harcov, preocupat de amoruri trecătoare, dar și de studiu. În această perioadă citește enorm; în timpul serviciului militar, de trei ani la cavalerie, ia parte la războiul din Crimea, dar demisionează din armata în 1856, când se anexează sudul Basarabiei la Moldova. El a trecut în acest ținut ca să scape de protecțiunea...
24 poezii, 0 proze
Alexandru Depărățeanu
Alexandru Depărățeanu (25 februarie 1835 - 11 ianuarie 1865) a studiat în țară și apoi la Paris, unde și-a însușit idei revoluționare. Amestecat în mișcarea politică a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat (1864), dar a murit tânăr. A lăsat totuși pe lângă o dramă Grigore-Vodă o colecție de poezii, care s-a tipărit pentru prima dată în 1861 sub titlul Doruri și amoruri. E sigur că avea talent, dar natural, el n-a ajuns decât în faza de imitație și de inspirație după maeștrii săi, mai ales francezi. Influența aceasta se vede chiar în vocabularul întrebuințat de el, fapt care-l apropie de Heliade, care pare a-i fi fost maestru, dar îl face neînțeles azi. Probabil că nimeni nu i-ar fi reținut numele bietului Depărățeanu, dacă Topîrceanu nu l-ar fi parodiat memorabil în Vara la țară. De altfel o parte din scrierile lui aflate la moșia din Deparați a fost arsă la răscoala din 1907. Să remarc totuși talentul lui Alexandru Depărățeanu, care promitea, dar nu se copsese...
1 poezii, 0 proze
Amoruri putrezite
de Cosmin Soameș
Împotmolit în trupul tău mlăștinos, accept rămășițele iubirii putrezite pentru câteva orgasme anemice ale sufletului meu sleit. M-am scârbit de cenușa acestor zile în care și unul și altul transpirăm...
Simțuri fanate de viață
de ciocan elena despina
Dezghețul inimilor e practicat ca sport primordial in lumea duhurilor izbăvite slobozite de acea mână cu unghii negre scăldate în râul de lângă poșta ce expediază plicuri cu scrisori despre amoruri...
Celor o mie de amoruri de dimineață
de Andrei - Tiberiu Măjeri
în bagaje zace aceeaşi dragoste prăfuită smălțuită şi revopsită în tonuri pale griurile chinuite au rămas din vremea celor o mie de amoruri de dimineață...
fluturi de amoruri reci
de Ștefan Petrea
sub zodie de frunză-n văz ca lava e plumb în aerul de toamnă-n toate și cum cafeaua cerului mai poate să ne îmbrățișeze cu otrava... iar duhul nostru în infern să-noate și în priviri să nu oprim...
Adio dar, amoruri ilegale! (nesonet – replică)
de Elena Munteanu
Ieri m-a sunat Tănțica de la Sfat, Să-mi dea o veste, nici nu știți de care: Zicea de un gagiu cu căutare, Că gata e cu el, s-a însurat. Adio dar, amoruri ilegale, Vrăjeli, gagici, priviri la ale...
Secrete de septembrie
de Adrian Tarita
Nostalgice amoruri se plimbă pe centură E același drum pe care și prospături agață Unii se țin de mână iubindu-se din gură Alții inspirând ispite dezmățul și-l răsfață. Eu pe un parapet fumez și...
timp cernut...
de sorin saguna
stropit cu visarea înaltelor amoruri, pier cu revenire în fața tuturor inimilor. un dulce și nefiresc gând îl trimit vouă... au trecut veseli în trista mea poveste, suflete calde pline de grație...
Contemplație?
de Vinca Ion
Eram tânăr sau poate eram Flămând de amoruri nebune În juru-mi dansau mii de zâne. Eram tânăr. Ce tânăr eram! Și cred că iubeam sau poate doream Doi ochi de-un albastru divin Stele pe cerul senin....
Carnaval
de adrian grauenfels
Iar am visat că adormisem Zena Cu urechile înmuiate în amoruri Portugheze Voci de femei sălbatice, nedescifrabile Tu la capătul violoncelului m-a trezit un marș ferm de fanfară tropăit de armuri și...
alb în tăceri de diamant
de Ștefan Petrea
dumnezeu e-n erata din abecedarul autostrivitor de carne macerată-n amoruri pe fugă, de mă frecționez cu umbră uit că și aceea tot din lumină crește citind poeții în priviri mi se nasc tăceri de...
IZVOUL NOPÞII
de toma razvan gabriel
Prolog Doar fațadele-nvechite Scrijelite-n timp de doruri Găzduiesc ș-acum amoruri Sub cupole plictisite SONET Ne-ntrecut deloc de sine e-ntunericul cel vast Și himere de amor în desfrâu...
Iubiri în portrete
de Daniel Aurelian Rădulescu
Rămân de neșters, neuitat treze amoruri, Chiar platonic de-au fost întâlniri, escapade, Picături de adulter sub ascunse fațade Se păstrând talisman în șiraguri de doruri. În scrinul din minte, în...
Retrospectiv
de Bogdan Nicolae Groza
Amintiri și doruri. Regrete și amoruri Privesc anii retrospectiv. Afectiv... Îmi revin în minte expresii și cuvinte Efcharistó polý! Hola! Welcome! Where are you from? Multe locuri umblate, multe...
De-aș mai trăi o viață
de Teo Teofil
Cu trupu-ți mlădios ca o cadână, Și cu mișcări feline insinuând amoruri Cu ochii de zeiță, privirile-ți de zână, Ai reaprins in mine, uitatele-mi fioruri. Stau nopțile de veghe pe tine să te-aștept...
jocul cu femeile-mărgele
de Ela Victoria Luca
oamenii își uită trupurile în alte trupuri își deschid venele își drenează fluidele se eliberează de foste amoruri de ce mai înseamnă o pierdere un bărbat mă înșiră pe ață lângă femeile lui minione...
Mormântul
de Ștefan Petrea
la tine-n criptă-o să-ți cobor doar pentru clepsidrei spre-a fura un ceas de-amoruri apoi mă voi preda în dulci omoruri la mine,-n urbea rece, chiar în centru da! se aud în veșnicie coruri de...
Liniște de doliu
de Zburlea Ariana
O liniște de doliu În camera de oaspeți - Unde stau de veghe Suflete sihastre, Sordidele amoruri. Ce liniște de doliu... Cînd rămîn iar singur Mereu cărînd în spinare Zbuciumurile unei fiare. O...
simplu sonet
de Ștefan Petrea
se tot rostogolește infinitul în clipa-n nemișcare, pisc de-amoruri și tot pe-atâtea neivite doruri când în iubiri e-n patimă sfârșitul. și vinovat de-a păsărilor stoluri mă tot acuză-n sinea mea...
