"Amorțind sufletul cu ketonal. Facerea..." – 3589 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
NDNicolae Davidescu
Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București - d. 12 iunie 1954, București) a fost poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă. Poezia A debutat la revista Viața nouă cu poezii de factură elegiacă, amintind de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez: 1910 - La fântâna Castaliei: poezii parnasiene cizelate ireproșabil , dar preferința pentru morbid și macabru nu este decât o poză, cum însuși autorul mărturisește. 1916 - Inscripții: imaginea unui suflet scindat între \"vârtejuri albastre de vise\" și resemnare; teme frecvente: toamnele tragice, plictisul duminicilor provinciale. Ulterior, versul său devine mai rece, mai livresc, în stilul cerebral și cultivat al parnasianismului. Un exemplu îl constituie poemul amplu Cântecul omului (1927 - 1945). Acesta este compus din șase părți, cuprinzând momente din istoria omenirii: Iudeia, Helada, Roma, Evul Mediu, Țara Românească, Renașterea. Modelul este Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar lui Davidescu îi...
9 poezii, 0 proze
Naan Lea
Nascuta 02.05.1986 - Brasov, Romania. Scriu ocazional, ca si cum as picta. Iubesc muntele care ma ajuta intotdeauna sa-mi refacc fortele si sa-mi intaresc increderea in mine insami si in oameni. " Vino, crengile de brad vor matura praful din sufletul tau, norii iti vor pune iar in miscare mintea amortita si dulcea apa a izvoarelor de munte iti va da putere, dragul meu prieten".
8 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
Marinciu Andreea Claudia
M-am nascut intr-un sat de langa granita. un sat de oameni prea curiosi care nu mi s-au potrivit. Acum sunt studenta la Litere, in Iasi, un oras de oameni amortiti, care parca nu mi se potrivesc. unde o fi locul meu?
1 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
Ion Pogan
Ion Pogan este pseudonimul literar al lui Vasile Florin Tărăbuță (1905-1968), poet român. Primele sale cărți, ”Liniște și comori” și ”Relief”, prezintă, conform criticilor, o lirică de extracție argheziană, pe când placheta ”Zogar” (insolit intitulată după un câine care apare ca personaj în majoritatea poemelor din carte) se apropie de ermetism (amintind de Ion Barbu din poemul ”In memoriam” și nu numai). Opere * Liniște și comori, 1929 * Relief, Cartea Românească, București, 1932 (cu un portret de pictorul Dem.) * Zogar, Colecția Scriitori români contemporani, Fundația pentru literatură și artă, București, 1936 * Lavine, Cartea Românească, București, 1943 * Crizantemele lumii, Editura pentru Literatură, București, 1969 (cu prefață de Ion Biberi)
1 poezii, 0 proze
Amorțind sufletul cu ketonal. Facerea...
de Bogdan Nicolae Groza
Contractual cu durerea n-am semnat nimic. Deși de la naștere mi s-a insinuat în trup. Amorțind sufletul cu ketonal trec de la intensitate la indolență. Extrag din surâsuri măsele cariate și le...
\"vino!\"(un mic comentariu la o poezie anonima)
de elena dogaru
Nu cu mult timp în urmă am primit o poezie anonimă.Prima dată când am citit am plâns, a doua oară m- am regăsit printre versurile triste, pline de viață și cu multă dragoste scrise de către autor....
Vino
de Elena Diaconu
S-a lăsat amăgitoarea noapte Cuprinsă de un întuneric amețitor Se joacă și luna, Îmi mângâie chipul Sperând să-și alunge singurătatea. E tristă de veacuri... Deși luminează Asemeni unui zâmbet...
Chemare
de Luca Ana-Mary
s-a lăsat amăgitoare noaptea, cuprinsă de-un întuneric amețitor, se joacă și luna, îmi mângâie chipul sperând să-și alunge singurătatea e tristă de veacuri, ...deși luminează asemeni unui zâmbet...
Vino...
de Toma Emilia
vino... S-a lasat amagitoare noaptea, Cuprinsa de-un intuneric ametitor, Se joaca si luna, imi mangaie chipul sperand sa-si alunge singuratatea e trista de veacuri, ...desi lumineaza asemeni unui...
Iubire de Ktifea
de Marya
S-a lasat amagitoare noaptea... cuprinsa de un intuneric ametitor, e joaca si luna... imi mangaie chipul, sperand sa-si alunge singuratatea... e trista de veacuri... desi lumineaza, asemeni unui...
Antologia anotimpurilor
de Raluca Rus (Sîrbu)
Tot frunze căzătoare au rămas și azi gândurile mele Oare pe ger vor căpăta aripi de fulgi? Am absorbit din ele cenușa și boabele de miere Mi-a mai rămas să stau și să le-ascult... N-ai mai venit cu...
LIMANURI
de Claudia Martis
LIMANURI Dupa-amiaza era fierbinte. Orasul parea pustiu. Umar langa umar, masurau pietrele drumului. Se plimbau de cateva ore, fara ca vreunul din ei sa sparga tacerea. Se temeau de cuvinte grele? Ii...
Vals în contratimp
de Sânziana Dobrovicescu
Sunt într-o cameră goală, cu geamuri sparte și podeaua zugrăvită în mii de lovituri și lacrimi în zadar vărsate. Te văd și te aud cum pleci prin întuneric. Sunete hilare ne îmbrățișează trupurile...
Felicia Baltag sau anoTIMPUL cuvintelor-aripi
de Maria Prochipiuc
La mulți ani ! Ieri, mi s-a părut că te aud bătând în geam. Îmi spuneam, când fugeam să-ți deschid: \"Domnul nu m-a uitat, Domnul nu m-a uitat!\". Dar atunci nu știam că mă hrănesc cu o iluzie, iar...
Cautarea iubirii
de Statescu Vlad
Unde crezi că mai găsești o a doua viață ? Minciuni ! Asta e singura ! Trăiește căci nu o să mai ai ocazia, muritor orb ! Nu te încrede în ce spun ceilalți ! Sunt mai răi decât tine ! Nu te lăsa...
Pas de deux
de Angi Cristea
dezamorsez magmatice toamne cu fragilitatea mea arsă pe rug fenician dezbracă-mă de orhideele pătate cu vin negru reminiscențe venusiene ale unui ieri mausoleic mă absorb tentacular libertăți...
Dragoste de la M la R
de ungureanu dorina
Amintirile mă prind cu tine de mână căutăm timpul pierdut în ture prin orașul M. și ture de săruturi staționând mașini șoferii claxonează să ne controlăm dragostea. Pe aceeași bancă de lemn lângă...