"Amintirea unui copil - adult" – 20089 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
SIsaveta ititesc
Saveta Ititesc, pseudonim Liliana Moga(fulgiarginti). Când fulgi ning castani fără frunze, iarna vine, vara a trecut, primăvara e doar amintire. Născută în județul Alba, în localitatea Blandiana ce-a dăruitoare de har literar, la 30 noiembrie 1947. Peste anii copilăriei a nins cu povești spuse de părinți, la gura sobei, în nopțile lungi de iarnă. Așa s-a născut în sufletul meu nevoia de poveste și bucuria de-a povesti. În anii 80' am fost membră a cenaclului Panait Istrati din Petroșani, condus pe atunci de regretatul scriitor Dumitru Dem Ionașcu. În anul 1988, am obținut Premiul Uniuni Tineretului la Concursul de creație literară pentru copii "Elena Farago" desfășurat la Craiova. În anul 1989, m-am numărat printre laureați Festivalului Național "Cântarea României" obtinând premiul al -IV-lea la faza republicană. În anul 1995, am publicat în cotidianul local "Unda de Șoc" scurta povestire "Pustietatea unei vieți", sub pseudonimul Liliana Moga. În anul 2004, mă număr printre...
7 poezii, 0 proze
LMLELIA MOSSORA
Profesor de limbă și literatură romană si franceză, Lelia Mossora s-a născut pe 26 iunie 1951, în Hîrlău, localitate apropiată Cotnariului, în județul Iași. Moștenește harul artistic de la tatăl său, fost marinar de cursă lungă și mai apoi professor, care în lungile-i peregrinări prin lume, își scria memoriile în pagini de o deosebită frumusețe și sensibilitate. Lelia Mossora a debutat în anul 1968 în revista “Iașul literar”( revistă care astăzi poartă numele de “Convorbiri literare”) sub îndrumarea maestrului Horia Zilieru, pe atunci secretar general de redacție la revista amintită. Dupa termianarea liceului, își urmează studiile la Facultatea de litere din Iași, Universitatea “Al.Ioan Cuza”. Funcționează ca profesor la mai multe școli, până prin 1990, când are „privilegiul” să lucreze la școala unei case de copii din judetul Iași, loc în care a putut să descopere sufletul copiilor așa cum nu ar fi reușit altundeva: „Am lăsat acolo o parte din mine și anii aceia m-au marcat profund...
14 poezii, 0 proze
PLpiroja lucian
M-am nascut singur… Chiar daca nu am vrut Primavara unui mugur, Amintirea mi-am pierdut.
18 poezii, 0 proze
ionascu mirela
traiesc intens prezentul,visez spre viitor,insa trecutul cu pasajele sale cidate dau uneori tarcoale prin mintea mea,prin inima si sufletul meu care mocneste...undeva...pitulat la umbra unui vis rebel,al copilariei mele,vise,lacrimi si trairi intense care si acum imi dau fiori,si imi aduc aminte cu drag,caci doar amintirea ma mai leaga de trecut si de tot ce nu mai am...cel mai greu este dorul,off,dorul nebun de tot ce am pierdut...e greu,trec noptii,trec zile,imi par veacuri cosmarurile...insa incerc sa ma gandesc...ce m-as face fara tine...
1 poezii, 0 proze
CACecco Angiolieri
(1260 cca - 1313 cca) Născut la Siena din părinți bogați, bigoți și avari cu fiul lor, Cecco moare lăsând în urmă nenumărate datorii și amintirea unei vieți extravagante, trândăvie și desfrâu. Poet original și bizar, este autorul unui Canțonier de 110 sonete cu atribuire certă, jurnal de o sinceritate brutală al vieții lui familiale și citadine. *** Cecco Angiolieri was born in Siena in 1260, son of Angioliero, who was himself the son of Angioliero Solàfica who was for several years a banker to Pope Gregory IX; his mother was Lisa de' Salimbeni, from a powerful Senese family. In 1281 he was with the Guelphs of Siena who were besieging their Ghibelline fellow citizens in the Torri di Maremma, near Roccastrada, Tuscany, and he was fined many times for deserting the battlefield without permission. He was fined again on July 11, 1282, for violating the curfew of Siena, signalled by the third ringing of the commune bells. He was slapped with another fine in 1291 in similar...
1 poezii, 0 proze
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
liliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
AOAlexandru Obedenaru
Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...
9 poezii, 0 proze
ICIon Cănăvoiu
Ion Cănăvoiu s-a născut la Runcu, în județul Gorj, pe 8 septembrie 1939, fiind fiul lui Gheorghe și al Polixeniei Cănăvoiu. A urmat cursurile Facultății de Litere din București, perioadă în care a și debutat cu poezie; a fost un talentat gazetar și, o perioadă, profesor în județul Olt. A lăsat în urma sa cărți de valoare, precum: „Soare cu dinți” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgoviște, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ș.a. A inițiat editarea unei publicații de satiră și umor intitulată HAZ-ul, revistă la care el era director, finanțator, editor, redactor și chiar difuzor. S-a stins din viață la 22 octombrie 1992, la Târgu Jiu. Un an mai târziu, în amintirea lui s-a organizat Festivalul Național de Umor “Ion Cănăvoiu”, cu secțiuni de carte de umor, epigrame, fabule, parodie, poezie satirică și proză umoristică.
26 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
Amintirea unui copil - adult
de Teodor Dume
seară de seară privesc cum se crapă cerul în două și Dumnezeu iese la plimbare de frică o strâng pe mama de degetul mic doar atât cât îmi permite mânuța firavă de copil ne privim unul pe celălalt dar...
A Paris (9)
de Lorena Stoica
Între Paris și Disneyland ai timp doar să te faci comod în fotoliul trenului, să cazi în gânduri și să ieși apoi în gară; decorul cosmopolit și furnicarul aproape haotic din capitală se transformă...
scuarul zeilor
de Svetlana Corobceanu
e în mirosul de praf cenușiu, între geamurile reci și nepăsătoare umbra catedralei e sub cerul înalt, între lespeadea de piatră și ceasul care arată nouă fără un sfert între mașini și o ceată de...
Un strop de amintire
de vladescu marina diana
Ma gandesc, este prea tarziu pentru regrete, timpul a trecut, ne-a schimbat si va schimba tot, intr-o vesnicie plina de fum si amar. Din copiii gingasi, puri, fericiti si fara griji, ati ajuns niste...
Copii și orfani
de Corneliu Traian Atanasiu
Ca și în studiul anterior, Cerșetori și orbi, am extras din cele patru antologii prezente pe internet poemele care cuprind cuvintele copil și orfan. Și ele se pretează la a promova doar prin simpla...
Camere Albe
de Andrei Ternauciuc
Ieri dimineață am realizat, pentru prima oară în viața mea, cât de singur este omul. Mare scofală! veți spune. Auzim mereu aceste cuvinte în viața de zi cu zi și ne-am obișnuit cu ele. S-au...
Despre Kinderlandul nostru
de Valerian Ciobanu
Cred că nu-i puțin lucru să vinzi la Bookfest-2013 mai bine decât Mircea Cărtărescu & Dan Lungu. Iată însă că basarabeanca (stabilită de ceva timp la București) Liliana Corobca tocmai a făcut-o,...
Biografie neterminata
de Cristiana Popp
Uneori, pe strazi nestiute sau indelung bantuite ma opresc si simt gustul copilariei mele. Micute cioburi ale zilei de azi poarta aroma unor vremuri ce-au trecut fara sa stiu de mine si de ele. Imi...
Jurnalul unui trecător
de Mihaela Roxana Boboc
Copilăria ei n-avusese nimic extraordinar în ea. Sau așa ajunsese să creadă după o adâncă introspecție în urmă cu mai bine de cinci ani. Acum însă revenea la ea, după moartea părintelui ei, cu...
”Diminetile azurii” ale fiecaruia dintre noi
de mihai traista
Lidia KOVALEÞI,candidat în științe filologice, docent la Catedra de literatură ucraineană a Universității de Stat «Iuri Fedicovici» din Cernăuți (Ucraina) Antoine de Saint-Exupéry spunea că toți...