"Amintindu-mi" – 2336 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CȘConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
NDNicolae Davidescu
Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București - d. 12 iunie 1954, București) a fost poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă. Poezia A debutat la revista Viața nouă cu poezii de factură elegiacă, amintind de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez: 1910 - La fântâna Castaliei: poezii parnasiene cizelate ireproșabil , dar preferința pentru morbid și macabru nu este decât o poză, cum însuși autorul mărturisește. 1916 - Inscripții: imaginea unui suflet scindat între \"vârtejuri albastre de vise\" și resemnare; teme frecvente: toamnele tragice, plictisul duminicilor provinciale. Ulterior, versul său devine mai rece, mai livresc, în stilul cerebral și cultivat al parnasianismului. Un exemplu îl constituie poemul amplu Cântecul omului (1927 - 1945). Acesta este compus din șase părți, cuprinzând momente din istoria omenirii: Iudeia, Helada, Roma, Evul Mediu, Țara Românească, Renașterea. Modelul este Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar lui Davidescu îi...
9 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
ȘDȘtefan Augustin Doinaș
26 aprilie 1922 – 25 mai 2002 Născut în comuna Caporal Alexa din județul Arad, Ștefan Augustin Doinaș a fost unul dintre poeții cărturari, o figură de maestru olimpian, amintindu-ne de scriitorii altor vremuri. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre componenții de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul "Viața" în 1942. A debutat în 1939, cu o poezie, în "Jurnalul literar", câștigând apoi, cu volumul "Alfabet poetic", în 1947, premiul Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul "Cartea mareelor", în care trecea de la baladă la o poezie cerebrală. Din cărțile sale ulterioare de versuri, care i-au consolidat un renume de autor fundamental al poeziei românești, menționam...
61 poezii, 0 proze
NNightwish
-'Those who hate me or envy me, I wish them only one thing;to carry for only one day, my life burden!" -"Viata nu se masoara in momentele care iti fac inima sa bata cu putere, ci in momentele care iti taie rasuflarea!" -"Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit ... iti iei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta"
2 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Ion Pogan
Ion Pogan este pseudonimul literar al lui Vasile Florin Tărăbuță (1905-1968), poet român. Primele sale cărți, ”Liniște și comori” și ”Relief”, prezintă, conform criticilor, o lirică de extracție argheziană, pe când placheta ”Zogar” (insolit intitulată după un câine care apare ca personaj în majoritatea poemelor din carte) se apropie de ermetism (amintind de Ion Barbu din poemul ”In memoriam” și nu numai). Opere * Liniște și comori, 1929 * Relief, Cartea Românească, București, 1932 (cu un portret de pictorul Dem.) * Zogar, Colecția Scriitori români contemporani, Fundația pentru literatură și artă, București, 1936 * Lavine, Cartea Românească, București, 1943 * Crizantemele lumii, Editura pentru Literatură, București, 1969 (cu prefață de Ion Biberi)
1 poezii, 0 proze
Amintindu-mi
de Nichita Stănescu
Un arc de întuneric aplec atunci când las fruntea să-mi cadă sub culori și uneori îmi pare că-i numai un răgaz și că se rupe timpul îmi pare alteori. Pietrificat, auzul în romburi și ovale ferigă e...
Amintindu-mi de maestrul Picasso
de Maria Gold
(Poetul Robert Graves spunea că muza este \"o femeie în care zeitatea este prezentă într-o proporție mai mare decît la restul femeilor\".) Picasso maestrul meu era desăvîrșit și-a pus privirea aceea...
Amintindu-mi viitorul
de Ologeanu Alexandra
Va veni ziua Când voi mătura și ultima amintire Ce mă leagă de tine Și voi da cu piciorul oricărui ideal Avut vreodată. O dimineață în care Te voi privi cu senină răceală Și voi râde de încercările...
Rescriu ce mi-a fost scris (III)
de Vali Nițu
S-a întunecat afară și un zâmbet se amestecă cu o lacrimă, amintindu-mi cum ne „certa” tata, care nu putea duce până la capăt „misiunea”, pentru că-l bușea râsul. - „Întunericirea mamei voastre de…...
MOTIV DE MINUNE
de HALUPA ALEXANDRU
Am iubit o curvă și m-a părăsit Dar am iubit-o cum nu se poate spune. În sânii preagustați am găsit -amplu motiv de minune- Fumoasă cât să nu inebunești (Te și năștea dacă-i lăsai ciubuc) Și sigur...
Uită-mi cuvintele ne-bune!
de Zoltan Terner
Uită-mi cuvintele ne-bune! Uită, te rog, omule, cuvintele ne-bune pe care ți le-am adresat. Nu erau ale mele. Aparțineau clipei ne-bune, cu zminteala ei, cu graba ei iresponsabilă, cu nesăbuința ei....
o frunză galbenă din mine
de Mariana Aurelia Gunță
dacă la noapte va ploua, o să-mi întind mâinile pe geam amintindu-mi de clipele în care clovnul de pe tavan începea să gâfâie, uneori stăteam ghemuită în pat și îl ascultam, alteori adormeam cu el în...
scumpa de nu-mi mai permit
de dumitru cioaca-genuneanu
sotia iar ma momeste la cearta, c-o provocare dar de pacat ma fereste din cer marele Iisus... (amintindu-mi cat de sus e tariful de-mpacare)
când eram mic
de Dan Norea
când eram mic mergeam desculț vara-ntreagă pietrele mă înghionteau nisipul mă ardea scoicile mă tăiau uneori curgea sânge dar mă simțeam minunat când eram mic mergeam îmbrăcat- dezbrăcat numai în...
Da-ți-mi un vis de trăit,că realitatea mă omoară
de manaila lucian
Pe lacul lebedelor albastre, Azi , a căzut o frunză, Fără niciun pic de culoare, Iar d-asta ,conștiința mă mustră. Privind de sus,de pe podul de fier, Aș vrea sa pot interveni, Dar din păcate nu am...
Ce nu-mi amintesc
de Aurel Sibiceanu
Pentru Rilke Femeia pe care-am iubit-o nu se mai vede decât pe lama unui cuțit pâlpâind lângă obiectele triste ale serii, pe raza ce ține feriga și gâzele în minunea apusului... Stă între mine și ea...
Cum e muștarul pe mic
de Doru Mihail
E trei noaptea. Sau cât o fi. Mi-e şi târşală să mă uit la ceas, pentru că pun pariu că s-ar uita-napoi la mine cu milă — și belive-me, ultimul lucru de care am nevoie la ora asta e puţină compasiune...
Cand intentia va dori sa scrie atunci cuvantul nu va avea mister
de adrian
Da-mi voie sa-mi razbun gandurile prin cuvinte, caci astfel liniste eu pot avea. Ce stii tu??? cel ce strabati cu privirea fiecare cuvant scris, ce hartia o ucide...ce stii tu??? ce cauti sa-mi...