"Am fost fericit. Ca un zeu..." – 22197 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
Cornel Ghica
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....
184 poezii, 0 proze
Tomița Andreea
Născută la Craiova, cu doar o lună înaintea căderii Comunismului, am fost un copil fericit, iubită fiind de părinți și soră. Am crescut într-un mediu călduros, înconjurată de o atmosferă de poveste. Să fi fost acesta izvorul imaginației mele? Dragostea pentru limbile străine m-a împins spre diferite cursuri ca într-un final să mă vad ajunsă studiind la nivel de bilingvă franceza și ca hobby multe altele. Cuvintele au inceput să mă atragă încă din școala generlă când, inspirată de lecturile de la clasa ori de cărțile ce "din întâmplare" îmi picau pe mână, am vrut să-mi testez propria capacitate de a crea. Nu m-am considerat niciodată suficient de pregătită pentru a duce la capăt o lucrare voluminioasă deși asta-mi este ținta supremă. Sunt sigură, însă, că timpul și experiența îmi vor fi tovarăși de nădejde și că visul de-a-mi vedea lucrările publicate nu va fi o simplă himeră.
6 poezii, 0 proze
Lord_kanne
M-am născut în 1982 la Iași, după care la scurt timp „am fost strămutat” în Bihor unde viețuiesc și acum. Nici aici n-am putut sta locului așa ca înstruirea primară am facut-o pe rînd în 3 localități Bihorene. Ruperea de cuibul părintesc, care nu s-a produs niciodată, a început în 1996 când am fost admis la un Colegiu Național din Oardea unde timp de patru ani (extrem de fericiți) am făcut liceul. Deoarece călătorului îi stă bine cu drumul, în 2000 am plecat la facultate în Timișoara la Universitatea de Vest unde alți patru ani (iarăși tare interesanți) am urmat cursurile unei Facultăți umaniste. M-am întors în Oradea în 2004, iar de atunci sunt lucrător pe holda statului, fără convingere, fără speranță dar cu inima alături.
28 poezii, 0 proze
Ina
Nu cred ca vreau sa scriu în această fereastră un CV cu date seci. Aș vrea sa spun ca sunt fericită că am avut o copilărie frumoasă, plină cu de toate, șotii și fapte bune, zâmbet și plânset, premii și diplome de la școală, priviri serioase și cuvinte de înțelepciune pe care le-am auzit de la părinți. Acum înțeleg că a fost pe atunci și prima dragoste, care a fost un pic stângace, dar care, cum îmi dau seama la moment, a fost sincera. Acum am ajuns acolo unde trebuie sa fii mai responsabila, mai puțin sincera, mai cu inițiativa, dar cel mai important este ca și aceasta etapa a vieții mele o ador la nebunie, cu greșelele făcute, cu iubiri nerealizate, cu prietenii și dușmanii, pe care ii ador la fel de mult.
8 poezii, 0 proze
ana stan
Nascuta acum 21 de ani intr-un frumos oras de munte,am inceput sa scriu poezii in scoala generala si continuu sa scriu pana in prezent;o parte din poezii au fost publicate in diverse reviste scolare,dar toate reflecta experienta mea personala,mai mult sau mai putin fericita.In prezent urmez cursurile facultatii de medicina,dar nu cred ca stiinta este incompatibila cu arta.
7 poezii, 0 proze
Aurelian Iuliu Bizo
Nascut in Cluj Napoca....dar la spital doar....ca orasu meu unde locuiam era Borsa maramures. Acolo am si copilarit primii 8 ani din viata. Practic perioada cea mai importanta, cand iti formezi imaginea despre lumea aceasta si ....despre cea de dincolo.... De la 8 ani familia s-a mutat la Dej, spre marea mea tristete...dar fiind copil, am trecut peste...si doar acuma pot sa judec lucid partea buna si cea rea a mutarii.....strict sufleteste...eu zic ca a fost o alegere mai putin inspirata.....dar....e viata mea...si atunci tot ce s-a intamplat a dus la formarea mea de acum, si toate amintirile ce mi le-a lasat Dejul , fac parte din mine, deci sunt fericit cu ce s-a intamplat.... Iar de la terminarea liceului si pana dupa terminarea facultatii si pana la intrarea mea in servici.....(o mare dezamagire personala)....si de fapt..pana in prezent....traiesc in Cluj Napoca...M-am intors in locul unde am vazut lumina zilei...unde am intrat in lumea asta si am facut cunostinta cu toate...
3 poezii, 0 proze
Valentin Boeru
Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...
150 poezii, 0 proze
Martin Andra
Nu cred ca am fost vreodata mai fericita sau mai nefericita. Imi amintesc ceea ce am fost odata si tanjesc cu o dorinta masochista sa invat din nou ambitia, sacrificiul, placerea de a fi pe culmile acestei lumi. Sunt in cautarea a ceva ce nu as putea sa definesc, poate o simpla cautare de sine sau poate mai mult. Primul an (la facultatea de litere), asta ar putea sa nu insemna nimic sau ar putea sa insemne totul. In orice caz este singurul lucru rezonabil cu privire la persoana mea.
4 poezii, 0 proze
daniel aporof
m-am născut într-un neam de extratereștri, am primit cea mai alesă educație, am fost fericit, iar când mi-a venit vremea am coborât printre oameni to get in some trouble
5 poezii, 0 proze
Maria Anghelescu
M-AM NASCUT INTR-UN SAT ,AFLAT LA 30 KM DE BUCURESTI,AM FOST CRESCUTA DE BUNICII DIN PARTEA TATALUI PANA LA 7 ANI.AM ABSOLVIT LICEUL ECONOMIC NR.2 IN 1973.M-AM CASATORIT IN TOAMNA ANULUI 1973.AM DOI COPII,O FATA DE 31 DE ANI,ASISTENTA MEDICALA,SI UN BAIAT DE 30 DE ANI,INGINER.AM LUCRAT TIMP DE 23 ANI,IAR ACTUALMENTE SANT PENSIONATA PE CAZ DE BOALA.AM HEPATITA C.AM O CASNICIE FERICITA.ANUL ACESTA EU SI SOTUL MEU VOM SARBATORI 33 DE ANI DE CASNICIE.AM SI DOI NEPOTI DE LA FATA MEA,MIHAI DE12 ANI,STEFAN DE 8 ANI.IN FAMILIA LARGITA SANTEM UNITI SI NE IUBIM UNII PE ALTII.SANT FERICITA CU CE MI-A DAT DUMNEZEU MIE PANA IN PREZENT.
1 poezii, 0 proze
Am fost fericit. Ca un zeu...
de angela furtuna
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2006 la Secțiunea Dramaturgie: MATEI VIȘNIEC Am fost fericit. Ca un zeu… - MATEI VIȘNIEC LA UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA Ceea ce se...
Terapia aniversărilor
de Elena Marcu
Am fost la aniversarea lui Călin. A fost foarte frumos. Surpriza serii a făcut-o tortul dăruit de nevastă-sa, o pereche de țâțe din marțipan, dublul mărimii cupelor ei de sutien. Firește că toată...
dupa 360 de rotatii
de dorneanu anca
De cand am fost vandut de catre tatal meu templului am stiut ceea ce avea sa urmeze;am stiut ca dupa fix 360 de rotatii ale Pamantului in jurul Soarelui,in a cincea zi a lunii Texcatl aveam sa fiu...
O plimbare cu autobuzul
de adrian G
Nu pot să cred că am greșit cu ceva până în clipa în care nu-mi pot recunoaște greșelile. Chiar dacă sună un pasaj dintr-o biblie prăfuită, uitată într-un raft său lăsată acolo pentru că este cartea...
Zborul frânt
de Remus Cretan
Plânsul meu de copil scutură cămășile de pe sfinți atâta timp cât retrăiesc cu amărăciune căderea porumbiței din cer. Viața ei e ca și a noastră, o picătură de sânge, iar în ochi îi recunoaștem...
Scrisoare catre D-zeu
de Nicolaescu Dan Gabriel
Jocul vietii mele nu este cinstit , trisezi dar pana cand ? Mi-am dat seama ca in aceast moment sufar enorm , ca nu mai pot sa trec aceste clipe grele cu zambetul pe buze , ca nu mai pot avea...
Să cred în noi este ca și cum aș crede în dumnezeu.
de Ionelia Tugui
Să cred în noi este ca și cum aș crede în dumnezeu. Nu îmi poți cere una ca asta. Nu există „noi”, doar imaginat sau plăsmuit din atingerile câtorva secunde. „Noi” nu are istorie, exactitate sau...
Tonomat de vise
de Shtanta Retush
Am fost doar un rac intr-un vis Imprumutat dintr-o tacere perena; Duala transformare in monolog nescris, Pretioasa comoara pentru o amintire eterna. Am fost un copil, prea copil pentru tot. Doar o...
Tu ești “Zeul” vieții mele
de corneliu zegrean
O, tu Zeu al vieții mele, Ce mă farmeci de-o vecie, Vino liniștește-mi dorul Și mă scapă de robie. Osândit am fost în viață Să mă zbat ca frunza-n valuri, Vino! liniștește-mi dorul Și mă scoate iar...
