"Albastru deșănțat" – 19019 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRatacitorul albastru
1 poezii, 0 proze
Matei Albastru Gavril
Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.
2 poezii, 0 proze
Sânziana Dobrovicescu
24. iunie. 1994 Inca eleva la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti", Bucuresti...Practic arta din pasiune, si pasiunea din suflet, pentru ca sufletul e ceva necunoscut. Viitorul mi-l rezerva doar clipa, si clipa intarzie sa apara...deci traiesc in incertul absolut. Nu mi-e rusie sa spun: eu sunt Sanziana, chiar daca momentul nu mi-a definitivat acest nume.
5 poezii, 0 proze
Trogloditu Costel
Lunga tata...
1 poezii, 0 proze
diana andia
cred ca e mai bine cum am spus prima oara: devin
5 poezii, 0 proze
Alina Vasilcan
Eu sunt:Albastru Albastru sânge- Simt în mine Acorduri nesfârșite De tonuri cristaline Și odele înalte, Puternic orchestrate- Au dispărut acum Corăbiile-n noapte. Și eu, adânc-adânc, Tot mai adânc, Eu mă scufund În marele albastru surd. Am sânge-albastru Și în mine Se-ntrepătrund Puteri divine. Mi-au revărsat, În suflet și în minte Un mare-albastru, Fără cuvinte...
7 poezii, 0 proze
Nencu Constantin Marian
ar fi trebuit sa fie albastru!!!
9 poezii, 0 proze
Florin Rusu
Sensibil, albastru cum e si sufletul meu ...
19 poezii, 0 proze
Xiong Zhaozheng
nascut in 1952 in familia unui tamplar redactor la \"Arta Fluviului Albastru\" din Wuhan
5 poezii, 0 proze
Gulambe Testa
facultatea de relatii inter-rasiale de la Capetown. liceul de arte din Capetown publicat volumul "Albastru si Negru", titlul original "fading everything to Black and Blue" - Capetown 1998
2 poezii, 0 proze
Albastru deșănțat
de Nicoleta Tase
M-am tocmit cioplitor în cuvinte. Uite, până nu mai ieri, l-am cizelat pe “deșanțat”, așezat așa, într-o doară, pe lângă “albastru”. Cum, domnule, “albastru deșănțat”? Ce metaforă, ce epitet? Unde e...
dar continuam sa-mi strang pumnii pana la sange.
de Sorinel Popa
in jurul ei lumina se desira precum firul de lana din caierul bunicii albastru ma priveau zambind ochii ei iar buzele rosii ma imbiau la iubire. hai incearca ma indemna demonul din mine iubirea e...
Mă iubești puțin darling?
de adrian grauenfels
Am înțepenit într-o eroare lacustră, nu pot să mai folosesc decât timpul trecut. Trecut prin toate ploile lumii, zdruncinat din adâncuri ca-ntr-o caruță deșanțată, amestecat cu un malaxor de plămădit...
Oh...
de Daniel Aurelian Rădulescu
Oh, națiune, îmi plâng sfârșit de voi! Chiar așa rău cu toții am ajuns, Ca toți -nenorociți, lichele, proștii, boi- Să ne conducă-n mâine... popor neajuns? Ce e cu neamul, zis demult, al meu, Cel...
poemul albastru
de Cătălin Al DOAMNEI
când ai să vii și ai să treci vei ști poemul albastru a fost scris printre uragane mari epopei descântate pe schiuri și trupuri ucise aflasem de sufletele a căror viață nu fusese trăită și pentru ele...
caii albi ce mor...
de Carmen Andreea Anghelina
mi-a nins lumină palidă prin gene și am topit-o-n litere pe coli un menuet albastru-mi curge-n vene plângând cai albi ce mor înfrânți la poli durere-nmugurită și șoptindă mai mușcă visuri triste dar...
În alt Decembrie
de Ela Victoria Luca
și dacă nici azi nu va lăsa Domnul alb în lume vor crește inimi pe trupuri goale decembrie le-mbracă târziu a sărbătoare la marginea apelor iubiri în albastru plâng puținul rămas în palmă în zori se...
Umbre chinezești
de Nicoleta Tase
Mi-ai desenat ieri umbre chinezești peste gânduri… o pisică, un cangur, apoi o pasăre cu aripi deschise, un zbor din mâinile tale… apunând căprui pe obrazul meu încă nedesenat umbre chinezești răsar...
Elegie
de Ștefan Augustin Doinaș
Candva fecioarele acestui astru ieseau sin casa, gangurind abia, purtand pe umeri ca un scut albastru o frumusete limpede si grea. Iar umbra ei, cazand din mers pe plante le-ncovoia pentru...
și erau atât de puține virgule în numele tău
de Daniel Dăian
cred că cele mai mari neajunsuri nu au aparținut vreodată omului de zi cu zi ca un sfârșit bine scris de la un pol în celălalt al unei înălțimi sculptată cu precizie uimitoare la suprafața instabilă...
