În alt Decembrie

și dacă nici azi nu va lăsa Domnul alb în lume
vor crește inimi pe trupuri goale
decembrie le-mbracă târziu a sărbătoare
la marginea apelor
iubiri în albastru plâng puținul rămas în palmă

în zori se nasc prunci pe genunchii pământului
din liniștea cerului descântat
se-aprind lumânări ce-nvăluie în așteptare
urma-mbrățișărilor pierdute

copii desculți de vise ce-aleargă cu mâinile pline
de fericiri dospite-n părinți
numărând cu fiecare destin împlinirea

pășim pe bolta credinței urmând semnul anilor
cu o rugă pentru fiece pas de om
la capăt de drum se deschid icoane
câți dintre noi vom veghea
la adăpostul inimii răsuflarea înghețată a mamei?