gabriela ungureanu

M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...

15 poezii, 0 proze

Alexandra Alb Tătar

~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...

148 poezii, 0 proze

boutique alb-cu-verde

1 poezii, 0 proze

Alin Balasoiu

5 poezii, 0 proze

Mircea Iosub

Este nascut in Iasi , la data de 13 martie 1982 . Publica in cadrul site-ului www.poezie.ro incepand cu luna iulie a anului 2002 . Este prezent in antologiile cenaclului `Virtualia` (Iasi) , precum si in antologia `Ultima generatie, primul val`, Editura Muzeul Literaturii Romane , Bucuresti , 2005. Debuteaza cu un grupaj de poezii in `Symposion` , suplimentul de cultura al ziarului iesean `24 ore` , in anul 2004 . Activitate literara in cadrul cenaclurilor `Dosoftei` (Iasi) si `Quasar`(Iasi), precum si in cadrul grupului `Vector`(Iasi). Este licentiat al Facultatii de Filosofie , Universitatea "Al. I. Cuza" , Iasi . e-mail : ingeralb13@yahoo.com

147 poezii, 0 proze

Mariana Popa

absolventa a liceului teoretic C.Negruzzi Iasi;absolventa a facultatii de medicina din Iasi;medic specialist in specialitatea medicina de familie;profesez ca medic de familie in Iasi;am inceput sa scriu poezii din ianuarie 2004 si desi poate parea ciudat,in limba engleza;sper sa nu reprezinte un inconvenient.

2 poezii, 0 proze

a

1 poezii, 0 proze

Laura Șoltuzu

Laura Fărcaș a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (Sculptură) în 2003. A studiat cu maeștri ai artei ca Teodor Șalar din școala maestrului Ion Irimescu și Aurel Terec din școala maestrului Romulus Ladea. Este Art Director la Lorette.ro® Laura are o experiență îndelungată ca designer grafic și stilist. Într-ale scrisului nu se datorează îndrumării nici unui profesor sau personaj. E de una singură și nu-i pare rău.

41 poezii, 0 proze

db

3 poezii, 0 proze

Lupu Radu

Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.

3 poezii, 0 proze