Zori de zi, iar soarele urcă sprâncenele de munți, somnoros.
Brazii brodează văzduhul însângerat cu tiv destrămat și țepos.
Primăvara a clipit cu gene de vânt și șoapte de rouă.
Sânziene
În ochii tăi adânci mă pierd
Ca –n valurile –ntinsei mări
Sărut văzduhul tău în zori
Pe cînd plutesc pe mii de nori
Când îmi grăiești mii de culori
Și când mă porți pe alte zări
Pierdută-n
MACABRU
E liniste peste oraș
Și noaptea mă-nspăimântă
Mă uit pe geam…
Și o cucuvea îmi cântă…
Þânțari îmi sug sângele
Din vene și gât
E noapte, e frig
Și mi-e urât…
Un tremur ușor
Mă
D