Alb-negru

Poezia e plină de bătrâni : „bătrâna” cu „mâinile ce îi miros a azil”, însă având „mintea tânără”, ieșind în evidență față de corpul bătrân și bolnav, „bătrânul ce își târăște piciorul bolnav”, apreciind de-abia acum mișcarea, primind „sentința evacuării din viața la bloc”, ca pe un pumn „în plex”.
Ai surprins un colț de realitate mizeră.

Am încercat să surprind cea ce văd în orasul meu de câmpie.Am multe poeme dedicate acestui spațiu eclectic, unde modernismul se îmbină cu sărăcia, iar cultura si altruismul,cu subcultura si egoismul.Mulțumiri,Răzvan.