"Al triste" – 21898 rezultate
0.02 secundeMeilisearchnebunul_secolului
Confesiunile unui nebun al secolului
de Gelu Diaconu
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
IVIlarie Voronca
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia Sburătorul literar, unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiași factură în revistele Flacăra, Năzuința și Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restriști. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea...
110 poezii, 0 proze
Maria Cunțan
Maria Cunțan (n. 7 februarie 1862, Sibiu, d. 23 noiembrie 1935) a fost o poetă și traducătoare româncă asociată cu sămănătorismul. "Maria Cunțan – duioasa cântăreață a tristeții și a singurătății – face parte dintr-un neam înzestrat cu înalte însușiri artistice. Muzica și literatura se cultivă în familia aceasta deopotrivă. Tatăl ei, preot și profesor, o crescuse în grija sfântă a limbii românești. Prin familie, Maria pătrunde în mediul cultural al Sibiului: organizează în salonul familiei seri literare (unde recită versuri ale poetului ei favorit – George Coșbuc), ajungând în apropierea scriitorilor Ion Slavici, George Coșbuc, Ioan Russu-Șirianu, Ilarie Chendi, Octavian Goga și alții. Participă în 1878 la înființarea “Reuniunii Române de Muzică din Sibiu”, este membră activă a “Societății Scriitorilor Români” (în 1909) și alături de Goga, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, ia parte la “Șezătoarea de la Sibiu” - prima șezătoare literară a scriitorilor...
1 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
AVApati Vasile-Cornel
"E liniste iarasi, eterna speranta, Cand cuvantul cade in genunchi si atinge durerea ce inunda ochii limpeziti de lacrimi." Prin promisiuni ma vad pe mine in aceeasi oglinda cuprinsa de spaima de nevazutul chip de ceara ce cuprinde miezul unei calmitati monotone. Se aseamana momentul desfatat de rodul sangeriu al unui trup de zmeura cu atingerea ta blanda ce era sa ma culeaga din obscurul inamic al meu numit captivitate. Prins intre doua lumi, cei ce au aripi si cei ce stiu sa zboare pentru ca aripile-mi cad precum fluturelui toamna, somnambul de vise tomnatice intrat in deriva intr-un peisaj venit odata cu vremurile grele cand coltii demonilor hazardati vor sa strapunga vlaga oricarui zburator. Plecati va spun!Eu inca stiu sa zbor si munca de creatie o fac dupa propriul gust dupa o cerinta divina care ma cheama prin vibratiile celorlalti frati.Simt detaliul oricarui cuvant sau replica unei fraze privita prin ochi buni clari, povesti triste ce vor lasa riduri vor imbatrani privirea...
4 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
CPCino da Pistoia
1270 cca - 1336 sau 1337 Pe numele adevărat Guittoncino dei Sighibuldi, a fost un ilustru jurist, profesor de jurisprudență la mai multe universități italiene și om politic însemnat în cetatea natală, Pistoia. Mult apreciat de contemporani, a avut însemnate însărcinări politice, o vreme a fost și el exilat, asemeni lui Dante sau Guido Cavalcanti. Ca poet a lăsat un bogat Canțonier (165 de poeme dintre care multe sunt sonete). Lăudat de Dante pentru poeziile sale de dragoste, Cino este, prin facultatea de introspecție cu totul deosebită, prin tristețea neliniștită a poeziei lui, un precursor al lui Petrarca.
2 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
Boris M. Marian fără minus
Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM
165 poezii, 0 proze
IPIon Panait
Nascut la 1 martie 1941 in Piscu, jud. Galati. \"A practicat diverse profesii, de la tehnician agronom, inspector si revizor contabil, profesor, corector si tehnoredactor, dar in cea mai mare parte a fost jurnalist de opinie, anchete si investigatii la diverse ziare, postura din care s-a si pensionat\".(Valeriu Anghel) Debuteaza cu poezie in ziarul \"Viata noua\" si in revista \"Luceafarul\"(1964). Colaboreaza la diverse reviste: Luceafarul, Romania literara, Viata romaneasca, Contemporanul, Flacara, Tomis, Ateneu, Amphitryon, Ramuri, Steaua, Convorbiri literare, Familia, Cronica, Salonul literar, Oglinda literara, Prosaeculum s.a. Membru fondator al publicatiilor Cineinformatia, Revista V, Salonul literar, Aphitryon si al Editurii Salonul literar. Carti publicate: Noaptea unde ma inchin, 1970; Deosebirea de pamant, 1983; Memoria clepsidrei, 1987; Vina pentru Roberto, 1990; Simple poeme, 1991; Plansul, 1998; Bonjour tristesse, 2000; La marginea curcubeului, 2001; Piata publica a...
44 poezii, 0 proze
Extaz al tristeții
de Johann Wolfgang Goethe
Nu secați, nu secați, Lacrimi de veșnică dragoste! O, cât de pustie, de moartă lumea apare Ochiului ce-aproape uscat e. Nu secați, nu secați, Lacrimi de-amarnică dragoste! Traducere M. Banuș
din punctul de vedere al tristeții
de cezara răducu
cine e copilul ăsta care doarme la picioarele mele ca-ntr-o peșteră albă fără apă imaginând lumina cine e urma asta de gheară nevăzută care-și înfige mâinile în liniștea agățată la uscat? zise poetul...
stimabile ce al tristeții moft mi l-ai cunoaște cică
de Vasile Muresan
stimabile ce al tristeții moft mi l-ai cunoaște cică cum se făcea că mai stăteam să-mi pun de-o liniște iar zarea la nimeni să nu-i fie dat pe-aicea despre noi s-audă întâiul de-o s-azvârl cu piatra...
tristețea verii
de Daniela Bîrzu
a venit vara și prin geamurile de sticlă aud păsările verii cântând de parcă anotimpul acesta e unul al bucuriei dar nu, e al tristeților de orice fel. munții în depărtare par frumoși. când aerul e...
am ucis în linii mari tristețea
de Silvia Bitere
am căutat tristețea lucrurilor să nu credeți că nu am făcut-o am dat de gustul ei sofisticat până la sofism am mințit pentru tristețe cum se minte un copil pentru o jucărie adorată și neavută la...
Feminitate și masculinitate
de razvan rachieriu
Arc al tristeții cu centrul în letargii, Plânsul se frânge cu sunetele orgii, Pe scara sonorității un înger descinde pe-o pleoapă, Are ochi esoterici și aripi de apă. Lumina se întinde leneșă pe...
Don Quijote
de GHETE EUGEN
Tu Don Quijote Cavaler al tristei figuri Esti hoinar, Ca vântul cel liber, Fugar, Printre gigantice mori de vânt Apărător al leilor, Detinuti arbitrar, Însotit de un Sancho Panza Eliberat din vulgar,...
cianopsie
de Valeriu Mititelu
efemeridă într-un târg al tristeților mi-a fost furat curajul de a privi în ochi oamenii sunt demoni cu aureolele zaharisite în coarne rostogoliți ineluctabil de câte o întâmplare în travesti. ieri...
visul unei nopți pe autostradă
de Vasile Munteanu
sternul meu e un diapazon al tristeților fără motiv viața La e un ou fecundat încă neouat gustul bun al calciului sfidează bunul gust al precupeților care vor vinde numai găina degeaba am venit...