"Acesta este un poem" – 20690 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
OBOctavian Bilcescu
Octavian Bilcescu (n. 1924) este un inginer agronom și poet român ce a semnat și poeme în germană sub numele de Olaf Bilius. A debutat în revistă în anii '40. În 1978, 1979, 1980 a câștigat mențiuni la concursul de debut Albatros. Doar primele două dăți i s-a publicat ciclurile în cadrul Caietelor debutanților - în 1980 cenzura i-a scos unele dintre poezii și acesta a refuzat să publice poeziile rămase. A debutat, deci, în “Caietul debutanților” 1978, al Editurii “Albatros”, alături de diverse nume, afirmate sau pierdute, el situându-se, fără îndoială, în prima categorie: Mihai Banciu, Marcel Bărăganu, Eugen Chirovici, Șerban Codrin, Florin Iaru, Claudia Ilie, Al. Pintescu, Florina Jianu, Theodor Purice, George Stanca, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vădan, Nicolae Alexandru Vest. Octavian Bilcescu a reactualizat și reformulat Cărțile sale în limba germană sunt următoarele: “Live schnitte”, Amsterdam, prezentat la Symposion International Uitgevere, Jutte Graubner, 1995: “Gaudi, oder poetishe...
3 poezii, 0 proze
TSTeodor Scarlat
Teodor Scarlat (n. 6 octombrie 1907, d. 18 decembrie 1977) a fost un poet român. Volumul său de debut urma să fie "Dicteuri pentru fantoma ta", la editura unu, 1934, dar manuscrisul a fost pierdut înainte de a se preda la tipar. Câteva decenii mai târziu, acesta este redescoperit și publicat parțial (unele poeme "aberative" au fost eliminate) în 1972, la Editura Litera, în regia autorului și a lui Sașa Pană. Poemele cuprinse sunt asemănătoare cu cele ale lui Constantin Nisipeanu, Virgil Carianopol, Sașa Pană din aceeași perioadă. Opere * Claviaturi, Tipografia Bucovina I.E. Toroțiu, București, 1936 * Viața la-ntâmplare, Editura Cartea Românească, București, 1938 (roman) * Floarea reginei, București, 1939 * Ora de zbor, Editura Cartea Românească, București, 1940 * Vatra magilor, Editura Cartea Românească, București, 1943 * Poeme, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Dicteuri pentru fantoma ta, Editura Litera, București, 1972 (cu o scrisoare către Sașa Pană și replica acestuia)...
3 poezii, 0 proze
Ion Moldoveanu
Ion Moldoveanu (10 ianuarie 1913, Lechința, județul Bistrița Năsăud - 17 mai 1939, Săvădisla, județul Cluj) este un poet. Este fiul Suzanei (născută Jucan) și al lui Gheorghe Moldovan, țărani. Se mută de pe meleagurile natale la Cluj și are norocul de a-l întâlni, ca elev la Școala Normală, pe profesorul Dimitrie Goga. În ultima clasă acesta îl recomandă celor de la revista „Hyperion", care îi oferă, de altminteri, și prilejul de a debuta cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi. După absolvire este învățător în câteva localități rurale, mai întâi în Așchileu Mare și Vișinelu, apoi în Sălcuța și Luna de Sus. Atent la ceea ce se întâmplă în peisajul cultural al vremii, continuă să scrie și să colaboreze frecvent, cu note, recenzii, articole și poeme, la „Freamătul școlii", „Vatra", „Eu și Europa", „Gând românesc", „Symposion". Totuși, se simte mai atașat sufletește de prietenii săi de la Mediaș, care promovează în paginile revistei „Lanuri" o poezie de o sensibilitate incontestabil...
1 poezii, 0 proze
NKNikos Kazantzakis
Naștere – 18 februarie 1883 Heraklion, Creta, Grecia Deces – 26 octombrie, 1957 (la 74 de ani) Freiburg, Germania Nikos Kazantzakis (n. 1883 - d. 1957) este un autor grec care a scris de-a lungul vieții sale poeme, romane, eseuri, și cărți de călătorii. Probabil cel mai important și cel mai tradus scriitor grec al secolului XX. A devenit cunoscut în 1964 când a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu același nume scris de acesta. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din Grecia pentru opiniile sale îndrăznețe (asemenea bunului prietenului său Panait Istrati, era atașat ideilor de stânga), deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie, fiind nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel. Se naște la Heraklion, în insula Creta, Nikos, primul din cei patru copii ai familiei Kazantzakis. Tatăl, Mihalis (1856-1932), originar dintr-un sat din împrejurimile Iraklionului, se îndeletnicea cu negoțul de produse...
8 poezii, 0 proze
NDNicolae Davidescu
Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București - d. 12 iunie 1954, București) a fost poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă. Poezia A debutat la revista Viața nouă cu poezii de factură elegiacă, amintind de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez: 1910 - La fântâna Castaliei: poezii parnasiene cizelate ireproșabil , dar preferința pentru morbid și macabru nu este decât o poză, cum însuși autorul mărturisește. 1916 - Inscripții: imaginea unui suflet scindat între \"vârtejuri albastre de vise\" și resemnare; teme frecvente: toamnele tragice, plictisul duminicilor provinciale. Ulterior, versul său devine mai rece, mai livresc, în stilul cerebral și cultivat al parnasianismului. Un exemplu îl constituie poemul amplu Cântecul omului (1927 - 1945). Acesta este compus din șase părți, cuprinzând momente din istoria omenirii: Iudeia, Helada, Roma, Evul Mediu, Țara Românească, Renașterea. Modelul este Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar lui Davidescu îi...
9 poezii, 0 proze
Cristi
Am 26 ani (sau cel putin atatia am cand scriu aceste randuri). Am facut in liceu fizica-chimie, in facultate informatica si acum lucrez ca programator. Nu am fost niciodata in liceu "prieten" cu materia "Limba si literatura romana". Nu ne-am inteles, nu ne-am simpatizat... Nu imi placea sa comentez scrierile altora. Niciodata nu mi-a placut sa scriu sau sa vorbesc despre ce au scris altii. Parerea mea este: au scris pentru ca asa au simtit. Punct. Nu trebuie noi sa incercam sa despicam firul in patru, oricum nu vom putea sti daca scrierile lor au fost inspirate din fapte reale sau nu. Un poem, o scriere - orice scriere - trebuie apreciata pentru ca este. Atat. Trebuie simtita, nu analizata... Asta simteam atunci si asta simt si acum. Probabil de aceea nu imi place sa spun lumii de ce am scris una sau alta. Am scris pentru ca asa au vrut gandurile mele sa nasca acele cuvinte. Atat! Momentan traiesc in Strasbourg, Franta si nu as da orasul acesta pentru altul.
2 poezii, 0 proze
Vachel Lindsay
Nicholas Vachel Lindsay - poet, idealist, trubadur - este numit uneori \'cel de-al doilea fiu faimos al orasului Springfield\'. Ca orice tanar din centrul Illinoisului, a fost crescut in spiritul virtutilor propagate de catre Abraham Lincoln, cel mai faimos rezident al orasului sau natal. Si, la fel ca acesta, s-a aratat fascinat de oamenii simpli, pe care de multe ori i-a surprins in lirica sa. A urmat Colegiul Hiram, in Ohio, timp de trei ani, inainte de a studia arta in Chicago si New York. In final s-a orientat spre poezie, un domeniu in care a cunoscut cel mai mare succes. Prima recunoastere a unui text al sau s-a produs in 1923, cand revista \"Poezie\" i-a publicat poemul \"Generalul William Booth intra in Rai\", despre intemeietorul Armatei Salvarii. Armonia interrasiala a fost o preocupare a lui Lindsay, poemul \"Congo\" (in care se refera la viata negrilor) fiind unul dintre cele mai faimoase ale sale. Si-a petrecut mare parte din viata calatorind prin Statele Unite,...
3 poezii, 0 proze
LFLeon Feraru
Leon Feraru (pseudonim al lui Leon Enselberg; 1887, Brăila - 1961, New York) este un poet, traducător și istoric literar. Provine dintr-o familie de condiție modestă (tatăl era fierar, de unde pseudonimul). A urmat școala primară și Liceul „Nicolae Bălcescu" în orașul natal. Este licențiat în litere și drept al Universității din Montpellier. Debutează în revista „Lumea israelită" a lui S. Grossman. Mai tânăr prieten și colaborator al lui D. Anghel, a publicat împreună cu acesta câteva poezii (Halucinații, Orologiul, Vezuviul) sub pseudonimul Ola Cânta, în 1913 părăsește România, stabilindu-se în cele din urmă la New York, din cauza unor scandaluri xenofobe, ca acela stârnit de reprezentarea piesei Manasse de Ronetti-Roman. Feraru păstrează și după emigrare contactul cu revistele din țară, cărora le trimite reportaje, impresii, poezii. După un stagiu de conferențiar la Universitatea din Toronto, devine profesor de limbi și literaturi romanice la Universitatea Columbia din New York...
1 poezii, 0 proze
Timur Zulifikarov
Scrieri: - "Poemele peregrinarilor sau Cartea gnomica a Intelepciunii"; - "Nastratin Hogea sau apoteoza Rasului catartic eliberator", extins la scara in intregului univers; - "Poemele peregrinarilor sau predica Fericirilor cale vesnice si neperitoare"; - "Intaia dragoste a lui Nastratin Hogea si Tattabubu sau Cantarea Cantarilor"; - "Cartea revelatiilor lui Omar Khayyam" - prin care incheie ciclul "Poemelor peregrinarilor". "Poemele peregrinarilor" reprezinta un periplu complex si definitoriu parcurs de toti eroii sai (Nastratin Hogea, Musfiki, Omar Khayyam, Kamoliddin) si tot odata costituie exemplificare aventurii ontologice a fiintei in drumul sau spre realizarea deplina, spre demnitate si perfectiune. Cartea "Poemelor peregrinarilor" este un npermanent cant al miscarii, al modificarii, al disparitiei, al regasirii si invierii. Ca un motto al intregii aceste calatorii eterne pot sluji cuvintele lui Saadi, folosite de Zulfikarov in "Carte copilariei lui Musfiki": "Tu paraseste-ti...
2 poezii, 0 proze
MGMarcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
Acesta este un poem
de Ela Victoria Luca
iubește-mă tu și uneori du-mă în munți ei sunt în verde înalt ca o toamnă fără sfârșit acolo îți voi prinde arămiu de glezne să te rostogolești peste inima mea și să nu mai cazi am urât întotdeauna...
acesta este un poem care tace
de cezara răducu
te strecori sub rană detaliu tandru și inconștient îmi ești ne apropiem tristeți uitate râzând înmuguresc mă împletești cu pietrele suntem două mitologii trecând peste ape
acesta este un poem care se leagănă
de Daniel Dăian
chiar dacă în el nu bate vântul este un poem animal prin care îți dorești să îți rătăcești inefabilul și curajul tău de fată mare care a învățat să arate cu degetul și să atingă toți copacii bine...
celor din jur numai de bine( acesta este un poem de fugă)
de Daniel Dăian
ne-am dezbrăcat de luciditate cu puțin timp înainte pentru că doar așa ne auzeam gândurile sinucigașe doar așa gările din piepturile noastre au învățat să întârzie de fugă aveam cuvintele îmbătrânite...
Acesta este un cantec de dor
de Adi Rosian
Prin lungi ferestre, cerul lung de stele Si lungi amurguri, gene lungi de noapte Plecam pe drumuri lungi, pierdute, grele Si culegeai din gura mea lungi soapte Acesta nu este un poem de dragoste......
poemul bătrînuluitrăgător
de Leonard Ancuta
acesta nu este un poem de dragoste fiindcă dragostea nu poate fi sculptată pictată cîntată nici măcar înţeleasă în întregime acesta este doar o poveste scrisă cu scoici pe o plajă departe acolo...
Lăsat singur în mijlocul străzi am comandat o cafea, un șervețel și o primă cădere de zăpadă
de Adi Cristi
poemul acesta a fost scris pentru zăpadă așa cum mai sunt cauciucuri pentru iarnă sau pentru vară este un poem festivist datorat primilor fulgi de zăpadă mult mai mari decât i-ai putea cuprinde...
Poem de laudă scărilor
de Iulia Elize
Timpul vindecării este timpul vindecării și atât Oamenii stau în suferință și urcă la trepte, cât li se dă de încet Cam așa este fierul cu care am fost legată să urc Și numele pe care mi l-au dat,...
Poemus logico-philosophicus
de iulian poetrycă
Am constatat: Trecutul generează în așa hal prejudecăți sociale încât toți cei care mă cunosc vor avea impresia că văd dedesubturi în tot ce voi face. Însă acolo nu e decât vidul unei aspirații spre...
Poem pentru Ylo
de Iulia Elize
Basmul tău, cu elefantul, și cu apa lui cu noroi, ciudățenia lui molcomă, este deja într-o carte, cu multe desene scrijelite cu mâna stângă și cu sunete de pian printre slove copiii sigur vor bate...