Poezie
Acesta este un poem
pentru noi în balanță
1 min lectură·
Mediu
iubește-mă tu și uneori du-mă în munți
ei sunt în verde înalt ca o toamnă fără sfârșit
acolo îți voi prinde arămiu de glezne
să te rostogolești peste inima mea
și să nu mai cazi
am urât întotdeauna prăpăstiile
pentru cât de adânc ajung
oamenii caii nopțile
și nu mai vin înapoi
eu pășesc doar pe o linie frântă
între dragostea ta și încercarea de a fi
ultima femeie care-ți aduce apă în palme
nebăute-ți sunt durerile
și nedrept îmi spui că voi pleca
într-o amiază de secetă
am promis că rămân pentru o vreme
cât ceasul nu mai arată minutele
și cât îmi desenezi
infinitul dinspre ochiul meu stâng
spre cel drept al tău
amintește-ți să nu-l ții iar închis
023.408
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Acesta este un poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/148026/acesta-este-un-poemComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELEste un sens în lucruri, atunci când verdele înalt se face patina zilelor și apoi, nemaicrezând să fii ultima femeie care aduce apă, rămâi pe o linie frântă văzută de un ochi drept și un altul stâng. Mulțumesc pentru că ai văzut verdele înalt și geometria doiului.
Ela
Ela
0
iubește-mă tu și uneori du-mă în munți
ei sunt în verde înalt ca o toamnă fără sfârșit
acolo îți voi prinde arămiu de glezne
să te rostogolești peste inima mea
și să nu mai cazi – acest verde înalt e poate cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla toamnei să treacă printr-o multitudine de culori dar păstrând esența de la care a pornit. Un poem de dragoste și totuși o dezintegrare a cuplului. Tu pășești pe o linie franta, aici e totul - o geometrie a cuplului care sfideaza regulile într-o amiaza cu seceta