Căutare

Ion Sân-Giorgiu (n. 1893, Botoșani - d. 1950) a fost un scriitor român. A scris poezii apropiate de tradiționalism, piesele sale de teatru sunt însă, în parte, tributare expresionismului. A mai fost și critic, eseist, jurnalist, academician și politician de dreapta. A condus revista legionară "Chemarea Vremii". În țară a fost condamnat la moarte într-un proces "in absentia", a murit însă în exil. Fiica sa, Ioana Sân-Giorgiu, a fost soția romancierului Vintilă Corbul. *** Ion Sân-Giorgiu (also known as Sîn-Giorgiu, Sângiorgiu or Sîngiorgiu; 1893–1950) was a Romanian modernist poet, dramatist, essayist, literary and art critic, also known as a journalist, academic, and fascist politician. He was notably the author of works on the Sturm und Drang phenomenon and the influence of Johann Wolfgang von Goethe. During his early years, he was influenced by Expressionism and contributed to the literary magazine Gândirea; he progressively moved towards support for the Iron Guard (the Legionary...

1 poezii, 0 proze

Andu Moldovan

Publicat în prima antologie poezie.ro 'ultima generație, primul val' sau dacă vreți ok 'prima generație, ultimul val' la Editura MLR sub îndrumarea lui Bogdan Geană, fie-i absența luminată. Membru poezie.ro din 2003 textele mele vechi nu se mai află în pagină fiind în prezent încadrate într-una dintre categoriile "șterse cu mâna mea" sau "refuzate permanent" de colectivul editorial și pe bună dreptate, istoria și apucăturile ei. Participant destul de activ la Cenaclul Deko la fel ca și la precedentele (bune și ele chiar dacă diferite) din Club A, Backstage, Casa Eliad. Participant oarecum activ la Cenaclul Virtualia din Iași desfășurat cu efortul de apreciat al poetei Alina Manole. contact: bobadil63@yahoo.com

30 poezii, 0 proze

Ioana Crăciunescu

Ioana Crăciunescu (n. 13 noiembrie 1950) este o actriță și poetă română. Opere * Duminica absentă, Cartea Românească, București, 1980 * Supa de ceapă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981 * Iarna clinică, Cartea Românească, București, 1983 * Mașinăria cu aburi, Editura Eminescu, București, 1984 * Creștet și gheare, Cartea Românească, București, 1998 * Supa de ceapă / Soupe à l’oignon, Editura Brumar, Timișoara, 2007

6 poezii, 0 proze

Vlad Colceriu

Poezia este stilul literar care permite gândului să exploreze fără limite – un mediu unde spațiul, timpul și chiar bunul simț devin maleabile, deschizându-se în absolut orice direcție. Ea este suportul pe care cuvântul poate lua orice formă și crea orice conținut, transcendând convențiile și constrângerile obișnuite. Mai mult decât o simplă artă a cuvântului, poezia este un mesaj universal, un limbaj care poate exista independent de receptor. Cititorul poate fi oriunde sau nicăieri, iar prezența sau absența lui rămâne neesențială pentru existența poeziei. Poezia este, așadar, o manifestare a libertății absolute, un univers în care sensul se naște și se conturează liber, rămânând fidel doar sieși.

79 poezii, 0 proze

Augustin Buzura

Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berința, Maramureș) este un prozator și eseist român contemporan, autorul unor scenarii cinematografice. Urmează Liceul la Baia Mare. Absolvă Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964). Renunță la profesia de medic psihiatru și se dedică literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se vor regăsi în romanele sale. Debutează cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranțe în 1963. A fost redactor la revista Tribuna din Cluj. Din 1990 devine președintele Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. În prezent este directorul revistei Cultura. Romane publicate Absenții (1970) Orgolii (1974) Fețele tăcerii (1974) Vocile nopții (1980) Refugii (1984) Drumul cenușii (1988) Recviem pentru nebuni și bestii (1999)

0 poezii, 0 proze

AȘ

Alex Ștefănescu

Alex Ștefănescu (n. 6 noiembrie 1947, Lugoj) este un critic literar român, care și-a încercat, fără succes, șansele și în alegeri, ca reprezentant pe listele de candidați pentru Senat ai Partidului Național-Țărănesc Creștin și Democrat în alegerile din 2000, în județul Suceava. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Autor al unei controversate "Istorii a literaturii române contemporane (1941-2000)", criticată pentru lipsa de structură și metodă, ca și pentru absența unor criterii literare. Deși a debutat ca poet, în 1965, Alex Ștefănescu s-a afirmat în calitate de critic literar. Din 1970 (când i s-a încredințat o rubrică de Comentarii critice în revista ,,Luceafărul”, condusă – la acea vreme – de prozatorul Ștefan Bănulescu), a scris fără întrerupere despre literatura română contemporană. Este autorul a peste 5.000 de articole de critică literară, a scris – sporadic – poezii, dar și proză sau piese de teatru.

1 poezii, 0 proze

Elisabeta Bogatan

Elisabeta Bogățan s-a născut la 14 septembrie 1949, în Sânnicolaul Mare, județul Timiș. Clasele primare și liceul le-a făcut la Sânnicolaul Mare. Între 1967-1972 a urmat cursurile Universității din Timișoara, Facultatea de Filologie, secția română-franceză. A debutat în “Forum” , Timișoara), nr. 3-4 / (9-10) din 1970 . Urmează un hiatus imens, în care a fost total absentă din viața literară și publicistică, până după revoluția din 1989. În 1990 a fost redactor la periodicul Datina, în 1993 redactor la publicația Noi, iar în 1996 redactor la publicația Vestea. Între 2002-2003 a fost redactor la Provincia Corvina În 2003 a fost înscrisă ca membru al APRP ( Ateliers Poétiques du Roman Pays ), Rixensart, Belgia În 2004: redactor asociat la Sinteze literare. În 2004 devine membră ABI (American Biographical Institute) și Professional Women’s Advisory Board 2004 -2012: director al Editurii Confluențe, Petrila 2005-2009 : redactor la revista Viața de la Est la Vest. Din 2006: redactor-șef la...

3 poezii, 0 proze

EȘ

Eugen Ștefănescu-Est

Eugen Ștefănescu-Est s-a născut în Craiova, în 2 martie 1881, fiul maestrului de muzică Gh. Ștefănescu și al Eufrosinei Negoescu. Școala primară și liceul la Ploiești, apoi la București, la liceul "Sf. Sava". Câteva clase le urmează și în particular. Licențiat în drept, în 1904. Magistrat în Teleorman și Dolj, între 1906-1909. Apoi avocat, înscris în baroul de Prahova (1910), transferat în baroul de Ilfov (1923). Portărel-șef la tribunalul Buzău (1931), Brașov (1933), Alba (1934). Demisionat la 17 sep. 1934. De prin 1952 și-a pierdut total vederea, iar absența sa din viața literară a făcut pe mulți să-l considere mort. Scriitorul a încetat din viață la vârsta de 99 de ani, la 2 martie 1980, fiind înmormântat în ziua de 5 martie la Cimitirul „Eternitatea” din Galați Opere: „Zaza” (roman), „Școala dragostei” (roman, 1938), „Femei moderne” (roman,1939), „Abdulah și frumoasa Azad” (povestiri, 1939), „Zastra, fachirul” (1941), „Păunașul codrilor” (1941), „Crăiasa Liana” (1946). "Poeme",...

6 poezii, 0 proze

Anca Ciobanu

M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...

11 poezii, 0 proze

Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez și Tranquilina Iguarán, în Aracataca. Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăiești pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absență de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la...

28 poezii, 0 proze

Absentia

de Florin Hulubei

între noi - un ocean de-ntrebări, gesturi mici - doar răspunsuri firave umbre vagi în oglinzi, depărtări, îngeri palizi cu suflete oarbe în priviri arde totul subit mai sperăm la o viață umilă dar pe...

Atelier

in absentia

de Daniela Luminita Teleoaca

florile continuau să crească și tramvaiele își păstrau același aer de normalitate... altfel... ne îmbrăcam sport... mai mult clasic din când în când alternam cu câte o iluzie ne făceam că este...

In absentia

de Rita Graban

In absentia cunoscusem limita iubirii: lipsise mereu ceva si cel mai adesea receptorul In absentia am invatat ca fortarele se sparg sub lumina sufletelor soldatilor ca poti crede in zei chiar si-n...

in absentia

de mara adam

de cate ori te-am asteptat in strada, langa ghereta cu ziare! evenimentele cotidiene stateau tepene pe celuloza subtire niciun razboi sau accident rutier nu mi se parea mai tragic decat lipsa ta,...

In absentia

de Andrada Ianosi

Când pleci sunt mai liber ca orice păcătos - un demon lermontovian deasupra lumii. Liniștea derizorie, oamenii, măruntele speranțe le știu prea bine și ca un condamnat îmi ofer gâtul lanțului pentru...

in absentia

de Alexandru Gheție

camera ta e plină de gesturi lucrurile se sting se aprind avioane de hârtie se prăbușesc tocmai din pod se infig în șosetele tale de lână decolează apoi ca să intre-n parchet doar obsesiile, mă...

in absentia

de Daniela Luminita Teleoaca

ești caruselul care spânzură de oasele sternului decupat vertijuri deposedante împrăștie tălpile ochii lasă amprente în jurnalul de blancuri ca niște cuțite secunda următoare nu aduce nimic nou...