"Abisul ca lumina" – 2199 rezultate
0.03 secundeMeilisearchCrina
eu sunt adancul infinitului..nascuta pe un taram al urei din prea multa dragoste..sunt abisul neantului ce se scurge incet ca nisipul din clepsidra..si iar o iau de la capat....
2 poezii, 0 proze
MCMurariu Claudiu
Frant din abisul universului, insusit cu identitate, ucis sentimental si imbracat in purpura pamantului,rastignit pe trupul de piatra al societatii si strapuns de ironiile cotidiene!
3 poezii, 0 proze
Chirovici eugen
4 poezii, 0 proze
Abisul ca lumina
de Cerb Popescu
abisul mi se zbate in tampla ca un faun ma simt acum un rege din timpurile lenii ma smulg cu urlet aspru de sub cupola iernii si-mi cara barda-n urma barbarul trac Allaun ca intr-o clocotire ma urc...
el si ea
de ana aneliz
Stim ca soarele iubeste luna, Ca lumina tanjeste dupa intuneric, Iar apa imblanzeste focul feeric, Dar pacat caci ele nu indraznesc Iar in etern nu se intalnesc Completarea o Idee universala, Cu...
Miroase a mine primăvara aceasta mult prea albastră
de Maria Elena Chindea
gârbovit sub greșeală trupul îmi/ne poartă abisul ca o cremă de piele explozie cuantică imprevizibilă sub crusta pașilor moi alienate așteptări sparge sau nu coptura nu-l răzuim (masochism propriu...
Tu...esti...Eu...
de Buzoi Cornelia
A cazut si ultima alinare in abisul suferintei si inca astept sa-mi strigi numele in prapastia cuvintelor suprimate pentru nobilul gest de-a...TACEA... departe in frigul ignorantei ma paraseste...
Autumnală
de Gheorghe Grigurcu
Casă-n flăcările cuvântului așa vine toamna ceasornicul te lucrează pe dinăuntru ca un anticorp vorbind despre bogăție și rugă textul vrea să le uiți limba guturală-a cocoșilor întinde cortul galben...
Străfulgerări
de Maria Prochipiuc
După: [Moonchild] îmi scutură copaci pe pleoape trupul lor călcând pe urme pașii cu viața mea în cârcă pâlpâie abisul privirea fulgerată iar brațul tău petale de muguri să pocnească săruturi ale...
Elogiu mortii
de Negre Alin
Elogiu morții Moarte, frumoasă regină a nopții, aprinde-mi făclia sfântă a nemuririi, Ca luminându-mi tu abisul sorții, să mă înalț sublim spre culmile iubirii... Prin tine se încheie o poveste...
În-rugându-mă alb mândriei de-a respira
de Maria Elena Chindea
nu mai călca trufaș când pleci în pelerinaj prin oasele mele îmi ceri alb privind fix în ochi abisul în care faci obstinat escavări de fiecare sărbătoare creștină eu flutur degetele parțial atentă...
interior
de Roxana Anamaria Zeldea
Am învățat să strig din pieptul tău, Să-ți curg prin vene, Să mă proptesc între artere, Să mă înec în sânge Și să-ți zidesc pe retină imagini din mine. Am învățat că în degetele tale se află...
Încă nu
de Nincu Mircea
Încă nu-mi amintesc dacă ar fi putut exista lucruri pe care să le fi uitat sau de care am uitat că le-am uitat ce totuși s-ar fi putut întâmpla. Nici nu pot spune că lucrurile de care îmi amintesc...
Intrebarea nasterii lui Ra
de Adrian Nedelcut
Sperantele oarbe rasar incandescent in amurg Si se ascund in orele de veghe. Dorm sub soarele alb Al anilor de intelepciune. Deasupra-mi se inalta monolitul de bazalt. Pot astepta, privindu-l, ani...
Nicolo Machiavelli versus Mahomed
de sanda dan ion
Nicolo Machiavelli vs. Mahomed Nicolo Machiavelli, cel care ne învăța pe noi ca într-un anumit context să acceptăm compromisul, se întreabă retoric: ’’cine ne-a dat ochi să vedem stelele și nu ne-a...
Îngerul din fiecare demon
de Ionescu Irina
Mă vede… îl văd. E realitate? Îl ating… nu visez; mă atinge dar se înspăimântă. Sunt oare mai hidoasă decât el? De ce te-ai speriat!? Te-am căutat toată viața și acum știu că nu ești o himeră....
Deja-Vu…
de Catherine Grande
Viata nu e decat un drum pavat cu mormintele amintirilor uitate si leaganele viselor ce vor veni. Pasesc incet, cu grija, atenta sa nu calc pe vreun mormant ori sa strivesc semintele abia sadite ale...
Poeme
de Viorela Codreanu Tiron
UNDEVA... Sînt aerul ce vuiește în strigăt agățîndu-se de tot ce-i iese în cale pentru a căpăta un răspuns, un adevăr, o taină adîncă, adîncă!... Undeva  departe-aproape se auzea tînguirea,...
Frumoasa păcătoasă
de Emilian Lican
Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde...
singurătate
de Balan Dumitrița
... Ca într-o peșteră adâncă pornește ea, singurătatea, păstrând vechiul ei obicei de a răsuna în toate colțurile, de a-ți aduce aminte de existența ei și de a-și face apariția exact atunci când...