Frant din abisul universului, insusit cu identitate, ucis sentimental si imbracat in purpura pamantului,rastignit pe trupul de piatra al societatii si strapuns de ironiile cotidiene!
adulmec aroma unei nopți târzii
scufundate in tăcere;
iluzia șoaptei
flacăra întunericului...
o stea ratăcită
pe bolta rece.
Arcușul lunii străbate
corzile cerului
în
Timpul troieneste clipele in ceasuri grele de intuneric... tacuta, candela sufletului se prosterneaza la picioarele Sperantei. E tarziu ! un tarziu obosit de perseverenta intr-un devreme
Cad, tăcute, dintr-un univers absent petale de întuneric; lipsite de parfum, lipsite de culoare, lipsite de sunet. Fiecare noapte își are întunericul si liniștea sa precum si lumina sau
MC