Căutare

O fata care si-a lasat inima la Bucuresti. Inca invat sa scriu...

2 poezii, 0 proze

corina mihaela vascul

Născută acolo unde natura și-a lăsat amprenta asupra creației,crescută la sat și în credință românească am reușit să ajung pe culmi înalte ale vieții. Data și locul nașterii: 8 martie 1986 Ultimele studii: Univ. de Vest Timișoara, Facultatea de Litere,Istorie si Teologie, secția Franceză-Germană, an II(2007) Alte activități:dans de societate, voluntariat

9 poezii, 0 proze

Ion Cănăvoiu

Ion Cănăvoiu s-a născut la Runcu, în județul Gorj, pe 8 septembrie 1939, fiind fiul lui Gheorghe și al Polixeniei Cănăvoiu. A urmat cursurile Facultății de Litere din București, perioadă în care a și debutat cu poezie; a fost un talentat gazetar și, o perioadă, profesor în județul Olt. A lăsat în urma sa cărți de valoare, precum: „Soare cu dinți” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgoviște, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ș.a. A inițiat editarea unei publicații de satiră și umor intitulată HAZ-ul, revistă la care el era director, finanțator, editor, redactor și chiar difuzor. S-a stins din viață la 22 octombrie 1992, la Târgu Jiu. Un an mai târziu, în amintirea lui s-a organizat Festivalul Național de Umor “Ion Cănăvoiu”, cu secțiuni de carte de umor, epigrame, fabule, parodie, poezie satirică și proză umoristică.

26 poezii, 0 proze

Tatiana Bîrsa

BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)

4 poezii, 0 proze

Alexandru Depărățeanu

Alexandru Depărățeanu (25 februarie 1835 - 11 ianuarie 1865) a studiat în țară și apoi la Paris, unde și-a însușit idei revoluționare. Amestecat în mișcarea politică a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat (1864), dar a murit tânăr. A lăsat totuși pe lângă o dramă Grigore-Vodă o colecție de poezii, care s-a tipărit pentru prima dată în 1861 sub titlul Doruri și amoruri. E sigur că avea talent, dar natural, el n-a ajuns decât în faza de imitație și de inspirație după maeștrii săi, mai ales francezi. Influența aceasta se vede chiar în vocabularul întrebuințat de el, fapt care-l apropie de Heliade, care pare a-i fi fost maestru, dar îl face neînțeles azi. Probabil că nimeni nu i-ar fi reținut numele bietului Depărățeanu, dacă Topîrceanu nu l-ar fi parodiat memorabil în Vara la țară. De altfel o parte din scrierile lui aflate la moșia din Deparați a fost arsă la răscoala din 1907. Să remarc totuși talentul lui Alexandru Depărățeanu, care promitea, dar nu se copsese...

1 poezii, 0 proze

Daniel T. Suciu

Daniel T. Suciu s-a născut la Sibiu la 2 ianuarie 1961. A fost elev al liceelor „Gh. Lazăr” și „Octavian Goga”. În iunie 1979 a intrat la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolzai din Cluj-Napoca, fiind admis al doilea cu media 9,45. Între septembrie 1979 și iunie 1980 își efectuează stagiul militar. Începe cursurile în septembrie 1981. La 11 iunie 1981, la orele 15,45, cade victimă unui accident de circulație pe str. Brașov din Cluj-Napoca, în apropierea casei Ion Agârbiceanu. Moare în zorii zilei de 20 iunie 1981. În 1978 și 1979 obține premiul I la concursul Tinere condeie . A publicat puțin în revista liceului, ziarul Tribuna Sibiului și revista Echinox . A lăsat multe texte dactilografiate și manuscrise, cuprinzând poezii, studii, note. S-au păstrat de la el lucrări închegate, scrise încă de la 14-15 ani.

2 poezii, 0 proze

Valeria Pintea

Cand trista, cand vesela, dar intodeauna deschisa iubirii. De multe ori rog Cerul si puterea Deifica sa nu astearna peste iubire frigul si bezna in care sufletul ar putea sa moara fara a lasa o raza de lumina si speranta pentru cei ce vor veni, dupa... pintea_valeria@yahoo.com

89 poezii, 0 proze

delia schipor

multi ar spune ca nu sunt un om demn de luat in seama si,e adevarat,nu am realizat lucruri extraordinare,dar cred ca sunt speciala in virtutea faptului ca am fost creata(ca,de altfel,toti oamenii,dar dintre care multi nu vor sa creada acest lucru sau sa tina cont de el),ca exist si ca,deci,am posibilitatea de a lasa in aceasta lume,in urma mea,o dara de lumina

1 poezii, 0 proze

Varlan Adriana Elena

Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...

2 poezii, 0 proze

Cino da Pistoia

1270 cca - 1336 sau 1337 Pe numele adevărat Guittoncino dei Sighibuldi, a fost un ilustru jurist, profesor de jurisprudență la mai multe universități italiene și om politic însemnat în cetatea natală, Pistoia. Mult apreciat de contemporani, a avut însemnate însărcinări politice, o vreme a fost și el exilat, asemeni lui Dante sau Guido Cavalcanti. Ca poet a lăsat un bogat Canțonier (165 de poeme dintre care multe sunt sonete). Lăudat de Dante pentru poeziile sale de dragoste, Cino este, prin facultatea de introspecție cu totul deosebită, prin tristețea neliniștită a poeziei lui, un precursor al lui Petrarca.

2 poezii, 0 proze

A lăsa

de Ada Albu

Războiul ăsta e prea lung undeva între zahăr și cafea. Mă strigă o voce de bărbat deja, mă cheamă la Nord, acasă. Cocoșul nu se aude, au murit toți vampirii și strigoii deja. Scrii lângă mine, viața...

Cine-a lasat sa cada

de mircea trifu

În lumea mea de pe pământ, Un fulg tremurător de nea Nu cade, ci se-nalță. Aș vrea să știu, în lumea ta De te sărută cineva, Îl lași sau nu în viață? De am fost eu sau poate tu, Cine-a lăsat să cadă...

S-a lăsat purtată în brațele unui aerodrom cu păsări

de Zavalic Antonia-Luiza

printre dărâmături o fereastră cu lună, din care se vede întunericul cel mai negru. E prea târziu până și pentru moarte ca atunci când ultima pasăre și-a uitat zborul și a pus paradisul pe lacăt.

încă pot dar m-a lăsat rău memoria...

de dumitru cioaca-genuneanu

Mi-a trebuit jumătate de oră să îmi amintesc. (Dan Norea în \"Diavolul este credința fără zâmbet\") când dau de-un boboc ceresc ce-l are pe vino-ncoace foarte iute intru-n horă da-mi ia cam un sfert...

Lumea m-a lăsat întotdeauna singur

de Silviu Somesanu

Oamenii sunt altceva decât sufletele plecate în alte stele, eu doresc să rămân cât mai mult pe pământ, dar cineva mă grăbește nu-mi lasă întregul să se bucure de părțile sale trupești și le pune la...