"... vreodată..." – 13941 rezultate
0.01 secundeMeilisearchOrbulescu Bogdana Ligia
nu credeam sa invat a trai vreodata... nu credeam ca...in lumea asta plina numai de rau...poate exista si bine...nu credeam niciodata in faza ca „se intoarce roata...”...da este adevarat...
1 poezii, 0 proze
Muresan Claudiu Octavian
Nu cred sa fi existat vreodata.
2 poezii, 0 proze
Silvia Bitere
"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"
142 poezii, 0 proze
Martin Andra
Nu cred ca am fost vreodata mai fericita sau mai nefericita. Imi amintesc ceea ce am fost odata si tanjesc cu o dorinta masochista sa invat din nou ambitia, sacrificiul, placerea de a fi pe culmile acestei lumi. Sunt in cautarea a ceva ce nu as putea sa definesc, poate o simpla cautare de sine sau poate mai mult. Primul an (la facultatea de litere), asta ar putea sa nu insemna nimic sau ar putea sa insemne totul. In orice caz este singurul lucru rezonabil cu privire la persoana mea.
4 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
Dancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
Gradinar Laurentiu
Ai ascultat vreodata linistea pesterii?
2 poezii, 0 proze
lucian danilov
de mai bine de 15 ani trăiesc din mici expediente niciodată nu am avut o slujbă stabilă nu cred că voi avea vreodată autodidact absolvent de liceu adică o haimana fără ocupație îmi place să pictez
1 poezii, 0 proze
Stanescu Dragos Nicolae
daca nu am stiut ca ma nasc , iata paradoxal , nu stiu nici cand imi va sosi timpul sa mor.las treaba asta in slujba altora , daca va fi vreodata nevoie...de vreo biografie...
24 poezii, 0 proze
Hrisman Andrei Claudiu
Sunt asa cum sunt, nu incercati sa va ganditi cum sunt in realitate caci aparentele inseala... Daca va veti intalni vreodata cu mine nu veti sti ce sa alegeti mai intai....seriozitatea sau aiureala, victotia sau infrangerea... Asa sunt eu si sunt intr-o continua schimbare....
20 poezii, 0 proze
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata...
de Anna Ahmatova
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata Nici dulce vin, nici apa de izvor. Saruturi n-mo schimba in zori ; o data Nu vom privi amurgu-odihnitor. Ti-e aer soarele, si mie luna, Dar dragostea ce-o...
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata...
de Anna Ahmatova
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata Nici dulce vin, nici apa de izvor. Saruturi n-om schimba in zori; o data Nu vom privi amurgu-odihnitor. Ti-e aer soarele si mie luna, Doar dragostea ce-o...
lucruri pe care nu le voi avea vreodată
de Ela Victoria Luca
am nevoie de cărți să intru adânc până la os dincolo de orice culoare a măduvei să tac la note de subsol scrise în italice cu smerenia unei infante când își roagă cerul să devină mamă în trei...
Cel mai mare om care a trăit vreodată pe pământ
de razvan ducan
1. Iisus 2. Iisus 3. Iisus 4. Iisus 5. Iisus 6. Iisus 7. Iisus 8. Iisus 9. Iisus 10. Iisus
Cel mai mic om care a trăit vreodată pe pământ.
de razvan ducan
1. Eva, fiindcă a mușcat din măr, declanșând toată viața ulterioară și/cu păcatele omenirii. 2. Adam, fiindcă nu a avut puterea de a o opri pe Eva. 3........ 4........ 5....... 6...... 7. Stalin 8....
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
de Ana Ahmatova
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată Nici dulce vin, nici apă de izvor. Săruturi n-om schimba în zori;o dată Nu vom privi amurgu-odihnitor. Þi-e aer soarele, și mie luna, Dar dragostea ce-o...
cea mai trista fata care a baut vreodata martini
de Dragoi Ana-Maria
sunt o prințesă n-are a face nimic cu țara asta haotică și nici cu o alta sunt o prințesă pentru că am o inimă amețită dar dreaptă mă jur că nu mai las chipuri schițate de acrituri să se răstească la...
Vorbele se nasc și nu mai pier vreodată
de Dragoș Vișan
Încerc să îmi imaginez că nu-i nevoie decât de niște producători și reproducători de vorbe, nu de ființe în carne și oase pentru ca lumea să dăinuiască în continuare. Războiul troian nici n-a...
Dacă te-ntrebi vreodată
de Tinca Mihai-Paul
Dacă te-ntrebi vreodată Dacă te-ntrebi vreodată unde sunt, Sau de sunt bine, ori mi-e frig, Să știi că m-am făcut cârlig Și n-am nici pâine, n-am nici unt... Să știi că-mi râde toamna toată, Dansez...
Sa nu regreti ca ai plecat vreodata!
de Razvan Dragu
Ce voce te-a chemat, sau ce lumină De-a trebuit grăbită să ne lași? Sunt răni adânci în ultimii tăi pași... De ce tocmai acum după cortină? Ce voce te-a chemat, sau ce lumină? Ah! viață cât ești de...
